Pe măsură ce David își scria psalmii, el își zidea credința pe cunoștința mereu crescândă a măreției lui Dumnezeu.
„Nimeni nu e ca Tine între dumnezei, Doamne, și nimic nu seamănă cu lucrările Tale!...Căci Tu ești mare și faci minuni – numai Tu faci minuni” (Psalmul 86:8,10).
După cum ne spune David, toate fricile noastre dispar treptat în cunoașterea măreției lui Dumnezeu. El preamărește atât de multe dimensiuni ale maiestății Domnului nostru pentru a ne întări credința noastră.
„Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Împărat mare, mai presus de toți dumnezeii. El ține în mână adâncimile pământului și vârfurile munților sunt ale Lui” (Psalmul 95:3-4).
„Pe Cel ce singur face minuni mari....Pe Cel ce a făcut cerurile cu pricepere....Pe Cel ce a întins pământul pe ape...Pe Cel ce a făcut luminători mari...Soarele ca să stăpânească ziua...Luna și stelele să stăpânească noaptea” (Psalmul 136:4-9).
Astronomii ne spun că sunt nu milioane ci miliarde de galaxii în univers. Sunt fără număr și Dumnezeul nostru le-a creat pe fiecare dintre ele. Cu adevărat El cunoaște fiecare astru și a pus nume fiecăruia: „El socotește numărul stelelor și le dă nume la toate” (Psalmul 147:4).
Pur și simplu nu putem cuprinde multele minuni ale Dumnezeului nostru. Grandoarea Lui este dincolo de înțelegerea noastră!