Dumnezeu nu este atât de interesat de ceea ce "facem" noi pentru El, cât în a aduce rod spiritual. Numai prin Duhul Său, care lucrează în noi, se poate forma caracterul evlavios pe care El îl dorește. Luați aminte la rugăciunea lui Pavel față de credincioșii din Colose: „să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu“ (Coloseni 1:10).
Dacă ar fi creștinii tot la fel de îngrijorați de creșterea spirituală, pe cât sunt de creșterea lor fizică! Când Pavel i-a rugat pe credincioși să "trăiască o viață demnă de Domnul", el pur și simplu dorea ca aceștia să crească în har și să dea roade pentru slava lui Dumnezeu. Rodirea, de fapt, este singura dovadă că cineva este un creștin autentic.
Cum putem spune că ne aflăm într-o creștere spirituală? Scriptura oferă singurul standard prin care ne putem analiza pe noi înșine. Isus a declarat: "Trebuie să vă nașteți din nou!" (Ioan 3:7) . Așa cum nașterea este un punct de început pentru creșterea fizică, tot astfel nașterea din nou este punctul de început pentru creșterea spirituală. Avem capacitatea de a crește spiritual în același mod în care florile, copacii și bebelușii cresc și se dezvoltă. Trebuie să „creșteți în harul şi în cunoştinţa „Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.“ (2 Petru 3:18). Mai mult, suntem îndemnați „ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire” (1 Petru 2:2).
"Dumnezeu ... face să crească" (1 Corinteni 3:7). Dacă nu putem să arătăm semne ale creșterii spirituale, fie ceva este în neregulă cu noi, fie nu am mai experimentat vreodată viața din Dumnezeu. "Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul ... ei aduc roade şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi" (Psalmul 92:12, 14). Scopul acestui proces de creștere este a aduce roade.
Duhul Sfânt te va ajuta să recunoști locurile în care trebuie să crești spiritual, dacă te vei smeri și Îi vei cere discernământ.
Jim Cymbala a început lucrarea din Brooklyn Tabernacle cu mai puțin de douăzeci de membri, într-o clădire mică, într-o zonă periculoasă a orașului. Nativ din Brooklyn, el a fost un vechi prieten al lui David și al lui Gary Wilkerson.