Când o națiune cade în răzvrătire totală împotriva lui Dumnezeu, oamenii se dedică închinării sinelui lor, sexualității și imoralității lor. Nu numai ca practică ei înșiși aceste lucruri, ci îi atrag în mod activ și pe alții în stilul lor de viață păcătos.
Mentalitatea din cultura noastră cândva era: „Oh, fac asta, dar îmi este rușine, așa că fac pe ascuns!” Acum, comportamentul deformat și corupt se află în aer liber. Există o viteză fără precedent cu care dăm la o parte restricțiile. Există o cultă a sinelui, o glorificare a păcatului și o intoleranță pentru lucrurile lui Dumnezeu în cultura noastră actuală. Mulți dintre noi am îndreptat vina către liderii corupți. Se pare că, în această generație, urmează să fim reprezentați de o persoană care este imorală, nelegiuită și nu știe cum să se autocontroleze.
Proverbe spun: „Oricine este încet la mânie este mai bun decât cel puternic și cel care își stăpânește spiritul decât cel care ia o cetate.” (16:32, ESV).
În zilele noastre, în timpuri moderne, avem oameni care conduc orașe și guverne întregi, însă nici măcar nu știu cum să-și conducă propriile inimi, comportamente sau vorbe. Nu spun că există judecată asupra țării noastre pentru că avem lideri căzuți. Mai degrabă este pentru că oamenii doresc acest lucru. Ni se dau lideri după propriile noastre inimi.
Niciodată nu i-ai putea vedea pe Petru, Iacov și Ioan ieșiți din închisoare bătuți, întorcându-se la biserică și spunând: „Trebuie să schimbăm sistemele de judecată! Trebuie să schimbăm acest guvern!” Nu au vorbit niciodată despre un răspuns politic la o problemă spirituală. Au văzut întotdeauna că este un răspuns spiritual la o problemă politică.
Ucenicii s-au lipit de predicarea Evangheliei, iubindu-i pe oameni și punându-și toată speranța în Domnul, regele lor etern. La fel ar trebui să facem și noi.