Întreaga carte a Deuteronomului constă într-o serie de mesaje de rămas bun ale lui Moise adresate celor care au supraviețuit patruzeci de ani de rătăcire prin pustiu și care fuseseră totuşi aleşi să intre în pământul făgăduinţei. El reamintește noii generații importanța ascultării.
„Știți istoria părinților voștri. Ei au fost un popor ales și uns de Dumnezeu, dar şi-au pierdut viziunea. Domnul i-a iubit atât de mult încât i-a purtat pe brațele Sale și i-a scăpat de atîtea ori. Cu toate acestea, ei au cîrtit mereu împotriva Lui și L-au întristat.
Moise continuă: „La urmă, răbdarea lui Dumnezeu a încetat. El a văzut că s-au dedat la necredință și nu a mai putut face nimic pentru a le schimba gîndirea. Inimile lor deveniseră ca şi granitul, așa că Dumnezeu le-a spus: „Nici unul dintre voi nu va intra în Țara Promisă. În schimb, vă veţi întoarce acum și veţi rătăci prin pustie.”
Ce cuvinte puternice. Cu toate acestea, Moise nu se adresa doar acelei noi generații de israeliți, ci fiecărei generații de credincioși care urmau după aceştia, inclusiv nouă cei de astăzi. Ca și alte relatări din Vechiul Testament, aceasta a fost scrisă „ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.” (1 Corinteni 10:11)
Moise ne arăta pericolul necredinței. El a avertizat că, dacă nu luăm aminte, vom suferi aceleași consecințe ca și cei care au fost înaintea noastră: „pentru ca nimeni să nu cadă în aceeaşi pildă de neascultare.” (Evrei 4:11)
Mulți credincioși astăzi l-au lăsat pe Satan să-i convingă că nu sunt suficient de buni, că Dumnezeu este încă supărat pe ei pentru păcatele din trecut, dar, ca și poporul Israel, alegerile tale vor determina cursul anilor ce-ţi stau în faţă.
Aveți o făgăduinţă care vă așteaptă, la fel cum era şi în cazul lui Israel: „Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” (Evrei 4:9) Domnul v-a salvat pentru a vă aduce într-un loc de odihnă, un loc de credință și încredere neclintită în Domnul. Aveți încredere în El!