În timp ce Pavel scria o scrisoare către Filipieni, acesta se afla într-o închisoare romană având picioarele legate de către un soldat. Condițiile erau înfiorătoare, iar Pavel a suferit mari umilințe, fără a avea un timp singur și fără libertăți.
Gandiți-vă la aceasta. Aici se afla un om care fusese foarte activ, care călătorea pe drumul deschis și pe marea liberă pentru a se întâlni și a avea părtășie cu poporul lui Dumnezeu. Pavel își găsea cea mai mare bucurie în a vizita bisericile pe care le-a sădit în diferite regiuni ale lumii. Însă acum era ținut legat, literalmente strâns legat, printre cei mai hulitori oameni.
Unii dintre creștinii care îl cunoșteau pe Pavel au început să se plângă ca și cum acesta ar fi făcut de rușine Evangheliea din cauza condiței sale. Cu toate acestea, Pavel intenționa să găsească scopul pentru care a îngăduit Dumnezeu să ajungă până în acest punct. În loc să se întrebe: "De ce mi se întâmplă aceasta?", El a vrut să descopere cum ar trebui să reacționeze. Acest slujitor al lui Dumnezeu cunoștea: "Nu pot schimba locul în care mă aflu, dar știu că pașii mei sunt rânduiți de Domnul. Prin urmare, Îl voi premări pe Hristos și voi fi o mărturie cât timp mă voi afla în aceste lanțuri ".
"Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea." (Filipeni 1:20) Pavel nu s-a resemnat și nu a fost indiferent înaintea acestor circumstanțe, dar el a fost hotărât ca prin răspunsul său înaintea necazului să fie validat Cuvântul lui Dumnezeu. "Eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei;... Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura." (1:16,18).
Atitudinea lui Paul este o minunată demonstrație a modului în care ar trebui să reacționăm înaintea circumstanțelor nefavorabile. Putem să ne risipim toate zilele de mâine așteptând cu nerăbdare eliberare de suferința noastră, iar dacă pe acest lucru ne vom concentra, vom pierde minunea și bucuria de a crește în mijlocul încercărilor. Cuvântul lui Pavel către Filipeni a fost: "Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!"(4: 4). Vă spun și vouă: "Bucurați-vă întotdeauna în Domnul!"