Cei din biserica primară se aflau în circumstanțe foarte asemănătoare cu cele în care ne aflăm noi astăzi. Ei trăiau sub conducerea autoritară a Romei ajunsă la culmea stricăciunii și păgânismului. Violența era ridicată la rang înalt în mod public. Se confruntau cu vremuri de imoralitate sexuală care întreceau chiar starea de degradare și vulgaritate pe care o vedem astăzi în propria noastră cultură.
A fost înfiorător să vedem în propria noastră cultură din ultimii douăzeci de ani perversiuni, una după alta, ce au fost nu numai propagate, dar și acceptate ca normalitate. S-ar putea în viitor să fim luați în vizor dacă vom avea un membru nou al bisericii sau chiar dacă vom participa la întâlnirile bisericii. Poate că în viitor ne va costa să fim creștini. Ce vom face atunci?
Dacă ar fi să citiți atunci Romani capitolele unu, doi și trei, ar fi ca și cum ați citi ziarele din ziua respectivă. Totuși, nu trebuie să ne îngrijorăm sau să ne temem sau să ne ridicăm mâinile în sus cu disperare. Trebuie să ne amintim că Domnul Isus nu este copleșit dacă cultura este una perversă, iar biserica în suferință. El nu a terminat, mai este încă la lucru. El va ridica o biserică biruitoare care să dea mărturie despre slava Sa. El Își va umple ucenicii cu Duhul, puterea și îndrăzneala de a vorbi.
Celor care tânjesc să-L vadă pe Dumnezeu la lucru, care văd ce se întâmplă în lume și plâng, lor le va da Dumnezeu un plâns sfânt. El va pune o rugăciune sfântă în inimile lor. Dumnezeu le va da ungerea pentru a sluji sfinților Săi și unei lumi pe moarte.