„Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!” (Filipeni 4: 4). Acestea sunt cuvintele de încheiere ale epistolei lui Pavel către Filipeni. El nu spunea: „Sunt în închisoare și aceste lanțuri sunt o binecuvântare. Sunt atât de bucuros pentru această durere.” Sunt convins că Pavel s-a rugat zilnic pentru eliberarea sa și în unele momente a strigat la Domnul ca să primească puterea de a îndura. Chiar și Isus, în ceasul Său de încercare și durere, a strigat către Tatăl: „De ce m-ai părăsit?” Acesta este primul nostru impuls în necazurile noastre, de a striga: „De ce?” Însă Domnul este răbdător cu noi când avem acest strigăt.
Dumnezeu a hotărât mai dinainte ca toate „dar dacă” și „de ce”-urile să poată primi răspuns prin Cuvântul Său. Pavel scrie: „Știind că sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei ... Hristos este propovăduit; eu mă bucur de lucrul acesta” (Filipeni 1:16-18). Cu alte cuvinte, el ne spune: „Sunt hotărât ca Cuvântul lui Dumnezeu să fie confirmat prin reacția mea la acest necaz. Mi-am propus să nu fac de râs Evanghelia și nici să o fac să pară fără putere.”
Iată mesajul pe care îl aud prin Pavel: Nu trebuie să facem ceva măreț pentru Domnul. Trebuie doar să ne încredem în El. Rolul nostru este să ne încredințăm viețile în mâinile lui Dumnezeu și să credem că va avea grijă de noi. Dacă doar facem acest lucru, Evanghelia Lui este astfel predicată, indiferent de circumstanțele prin care trecem. Iar Hristos va fi revelat în noi mai ales când trecem prin situații grele.
Sam, un prezbiter din biserica noastră, mi-a spus odată: „Pastore David, felul în care răspunzi la perioadele grele din viața ta este o mărturie pentru mine.” Ceea ce Sam nu și-a dat seama este că viața lui este o mărturie pentru mine. Trăiește cu dureri cronice care îi permit să doarmă nu mai mult de câteva ore în fiecare noapte. În ciuda durerii sale constante și violente, devotamentul său față de Domnul este o mărturie pentru noi toți. Viața Sa îl predică pe Hristos la fel de puternic ca oricare dintre predicile lui Pavel.
Deci, este Hristos predicat prin încercarea prin care treci în prezent? Vede familia ta că Evanghelia lucrează în tine? Sau văd ei doar panică, disperare și că te îndoiești de credincioșia lui Dumnezeu? Cum răspunzi în necazul tău?