"Să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte." (Evrei 12: 1b). Cuvântul "alergare" sugerează concurența. Poporul lui Dumnezeu se aseamănă cu alergătorii dintr-o cursă lungă, care concurează pentru un premiu - premiul fiind o revelație glorioasă a cunoașterii lui Isus Hristos.
Noi corupem alergarea spre veșnicie când poporul lui Dumnezeu concurează unul împotriva celuilalt pentru succes, prosperitate și recunoaștere. Hristos nu devine altceva decât sponsorul, fiindcă toți alergătorii pretind că se află în competiție în numele Lui.
"Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos" (Filipeni 3: 8). A existat o vreme când cursa nu a fost a celor rapizi sau prosperi, ci mai degrabă a celor umili și slabi. Această cursă a întâmpinat persecuție, sărăcie, greul și martiriul. De ce acești alergători treceau prin asemenea tulburări și suferințe, în loc să renunțe? Pur și simplu fiindcă, pentru ei, premiul merita totul. Ei nu-L voiau decât pe Hristos!
Dacă credința este răsplătită cu orice altceva decât premiul unei înalte chemări în Isus Hristos, nu merită să concurăm. Câștigătorul acestei curse este copilul lui Dumnezeu care dorește să obțină nimic mai mult decât pe Isus, aruncând lucrurile acestei lumi la picioarele crucii, asemenea unui gunoi fără valoare.
Creștinul care renunță la concurs pentru lucrurile lumești și aplauze, va descoperi ce înseamnă să fie mulțumit. Însă în întreaga istorie, numai cei care au învățat să renunțe la lume și la tot ce este în ea au descoperit adevărata fericire. O astfel de persoană a spus: "N-am știut niciodată ce înseamnă să fiu fericit până când am renunțat la efortul de a deveni grozav".
Cereți Domnului astăzi să vă reorienteze concentrarea astfel încât să câștigați premiul demn de cunoașterea lui Isus Hristos.