Când Isus a umblat pe pământ, S-a făcut accesibil populației întregi. El a învățat în sinagogi, pe munți și pe bărci, vindecând pe cei bolnavi și făcând minuni. El și-a ridicat vocea la sărbători, plângând: ”Eu sunt apa vie! Veniți la Mine și vă voi sătura sufletul însetat.” Oricine se poate apropia de El și poate fi săturat. Dar invitația Domnului nostru a fost în cea mai mare parte ignorată.
Isus a strigat către popor: ”Ierusalime , Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” (Matei 23:37) El spunea lui Israel: ”Sunt aici acum, la dispoziția voastră. V-am spus să veniți la Mine pentru vindecare și pentru a vă satisface nevoile, dar nu ați venit.”
Isus a răspuns la respingerea Sa de către popor declarând: ”Iată că vi se lasă casa pustie.” (23:38) Cuvântul pe care îl folosește Isus pentru pustiu aici semnifică singurătatea, secăciunea, risipa. El spune: ”Viața voastră de biserică, casa voastră, umblarea voastră spirituală se vor usca și vor muri.”
Tatăl nostru ceresc se îngrijește profund de necazurile copiilor Lui. Ori de câte ori ne confruntăm cu vremuri grele, El ne îndeamnă să ne apropiem, spunând: ”Vino și varsă-ți toate necazurile, nevoile și plângerile înaintea Mea și eu o să aud strigătul tău și o să răspund.” Domnul tânjește să însetăm după El. Psalmistul a spus: ”Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?” (Psalmul 42:1-2)
Nu așteptați să apară o încercare pentru a fi nevoiți să vă apropiați de Dumnezeu. El tânjește să vă vărsați inimile înaintea Lui în dragoste și adorare în fiecare zi.