Isus i-a liniștit pe ucenicii Săi când se aflau într-o barcă care se îndrepta spre naufragiu. Biblia spune: "Isus a făcut ucenicii Săi să intre în barcă" (Matei 14:22) - care se îndrepta spre ape tulburi. Ar fi fost aruncată ca o plută sălbatică, dar Isus cunoștea toate acestea.
Unde era Isus? Sus, în munții cu priveliște spre marea aceea, rugându-se pentru ucenici, ca să nu eșueze în testul pe care cunoștea că trebuie să-l treacă. Călătoria cu vaporul, furtuna, valurile învolburate, vânturile, toate făceau parte din procesul pe care Tatăl îl plănuise. Ucenicii urmau să învețe cea mai mare lecție pe care ar fi învățat-o vreodată: cum să-L recunoască pe Isus în furtună.
Până în acest punct, L-au cunoscut pe Isus ca un lucrător care făcea minuni, un Om care a înmulțit pâini și pești, prin miracol. L-au recunoscut ca prieten al păcătoșilor și ca Acel ce se îngrijea de nevoile lor. Ei L-au cunoscut chiar ca Fiu al lui Dumnezeu și Cel ce i-a învățat să se roage, să ierte, să lege răni și să fie eliberați. Dar cei care credeau că Îl cunosc pe Isus cel mai bine, nu L-au recunoscut când i-a lovit furtuna.
Aceasta este rădăcina multor probleme de astăzi. Ne încredem în Isus pentru minuni, Îl credem pentru mântuirea noastră și ne uităm la El pentru a satisface nevoile noastre, dar când se pare că totul se destramă, nu suntem niciodată siguri că se află în apropiere.
"În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: "Este o nălucă!" Şi, de frică, au ţipat."(Matei 14: 24-26). Iată pericolul cu care ne confruntăm cu toții - nu putem să-L vedem pe Isus în necazurile noastre.
Isus Se apropie întotdeauna de noi pentru a Se descoperi ca Salvator în mijlocul furtunii. Vrea să ne încredem în El în fiecare furtună din viață. Astfel se descoperă prezența Lui !