Profetul Ilie devenise atât de mâhnit din cauza colapsului moral pe care națiunea sa îl experimenta încât a fugit de amenințările Izabelei, soția malefică a regelui Ahab și s-a ascuns într-o peșteră.
„Ilie, de ce te ascunzi?” l-a întrebat Dumnezeu.
„Căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărâmat altarele Tale şi au ucis cu sabia pe prorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” (1 Regi 19:10).
După toate aparențele, argumentele lui Ilie erau bune. Societatea lui se apropia de colaps iar guvernul era cel mai ticălos și josnic din toată istoria. „Ahab a făcut mai multe rele decât toţi împăraţii lui Israel care fuseseră înaintea lui, ca să mânie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel” (1 Regi 16:33). Mai mult, Izabela, cea mai ticăloasă regină care a participat la domnie, nu voia să se lăse până nu distrugea fiecare urmaș al lui Iehova.
Ilie s-a hotărât astfel să „reziste până la capăt” și să rămână credincios lui Dumnezeu de unul singur, însă nu știa că exact în acele momente Duhul Sfânt se mișca prin întreaga țară. O mare trezire morală era pe cale să aibă loc și Dumnezeu curând urma să o arunce câinilor pe Izabela și să răstoarne conducătorii ticăloși. Dumnezeu i-a spus apăsat lui Ilie că nu este singurul, că era șapte mii în Israel care nu au capitulat în fața corupției care era în jurul lor. Dumnezeu i-a spus lui Ilie că avea oameni staționați în poziții cheie, credincioși care vor fi bravi și plini de credincioșie!
Același lucru este adevărat în ziua de azi. Pe când Dumnezeu i-a zis lui Ilie că „Mii nu și-au plecat genunchii”, El ne spune astăzi, „Milioane nu și-au plecat genunchii!” Glorie lui Dumnezeu! Noi nu suntem o rămășiță minusculă, ci o armată puternică, neclintită, fără compromisuri într-o epocă ce a luat-o razna. Satan ar dori ca poporul lui Dumnezeu să creadă că numerele lor sunt în scădere, dar să nu îi crezi minciunile. Dumnezeu încă este la lucru, turnând Duhul Lui cel Sfânt și atrăgând inimi înfometate spre El.