Mult cunoscuta pildă a semănătorului este despre răbdare. Nu răbdare față de oameni, ci răbdare față de Dumnezeu. Îți amintești că Isus vorbeşte despre sămânță, nu? Unele au căzut pe marginea drumului; unele au căzut pe stâncă; unele au căzut printre spini. . . iar altele au căzut pe un pământ bun. Să ne uităm la explicația lui Isus.
"Iată ce înţeles are pilda aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu. Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi. Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad. Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere. Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare." (Luca 8: 11-15)
"Pământul bun" pe care Isus îl menționează îi indică pe cei care au auzit Cuvântul și au adus în cele din urmă roade "cu răbdare." Ceilalți ascultători au adus și ei o nişte roade, dar numai pentru o vreme. De ce? Pentru că erau nerăbdatori cu Domnul și cu lucrarea Lui în viața lor.
Inima celui care are "pământul bun" are o direcție clară! În toate circumstanțele vieţii sale, el se îndreaptă mai întâi către dragostea lui Dumnezeu și apoi Îl așteaptă cu răbdare pe Isus Hristos. Aceste două caracteristici sunt necesare pentru o inimă care produce roade de durată. Citim în Evrei: "Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit." (10:36)
Luați Cuvântul lui Dumnezeu și strângeți-l în inima voastră; lăsați-l să producă în voi o inimă cinstită, curată și apoi așteptați cu răbdare să lucreze la eliberarea voastră.