În scris, bisericii din Corint, apostolul Pavel îi împărtăşeşte percepţia că râvna lor pentru Dumnezeu scade. Unele dintre obiectivele lor se schimbă, se îndepărtează de ceea ce ar fi trebuit să fie şi motivaţia lor nu mai este clară, aşa că le trimite o puternică scrisoare de corectare.
„O, iată-vă sătui! Iată-vă ajunşi bogaţi! ... Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi, înţelepţi în Hristos! Noi, slabi; voi, tari! Voi, puşi în cinste; noi, dispreţuiţi! Până în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, suntem goi, chinuiţi, umblăm din loc în loc, ne ostenim şi lucrăm cu mâinile noastre; când suntem ocărâţi, binecuvântăm; când suntem prigoniţi, răbdăm; când suntem vorbiţi de rău, ne rugăm. Până în ziua de azi, am ajuns ca gunoiul lumii acesteia, ca lepădătura tuturor. Nu vă scriu aceste lucruri ca să vă fac ruşine; ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei.” (1 Corinteni 4:8, 10-14)
Cercetătorii Scripturii ne spun că Biserica din Corint a fost, probabil, una dintre cele mai bogate din toate bisericile Noului Testament. Locaţia lor le-a oferit multe oportunităţi pentru bogăţia din industria navală. Pavel sublinia faptul că ei păreau a fi prea asemănători celor din societatea din jurul lor; în timp ce aveau toate aceste lucruri mari care le erau de folos, ceva lipsea. Chiar şi cu succesul lor din afară, în interior ceva era greşit.
Ce se întâmpla în această biserică? Pavel nu îi mustra pentru că erau prosperi şi nu sugera că fiind săraci ar fi fost oarecum superiori. Nu! El a subliniat că motivaţia lor era greşită. Ei încercau să-şi împlinească dorinţele inimilor cu lucrurile din această lume, mai degrabă decât să-L caute mai întâi pe Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ei căutau dragostea într-un loc greşit. Şi din acest motiv, viaţa lor nu avea impact pentru împărăţia Lui. De asemenea, astăzi, trebuie să fim atenţi să nu ne lăsăm distraşi de căutările care ne îndepărtează de la o viziune clară a lui Isus!