„De aceea, cu atât mai mult, trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare?” (Evrei 2:1-3)
Biblia oferă avertismente puternice cu privire la a ne păzi de adormire în ceasul nopții. Preocuparea noastră cea mai importantă ar trebui să fie legată de umblarea noastră personală cu Hristos. Trebuie să ne întrebăm: „Cum pot scăpa de consecințe dacă Îl neglijez pe Isus și mă depărtez de El?”
David, autorul atâtor psalmi, slăbise din cauza luptelor sale. Era atât de obosit în sufletul lui, atât de atacat și de agitat de necazuri, încât tot ce-și dorea era să scape într-un loc plin de pace și siguranță: „Îmi tremură inima în mine și mă cuprinde spaima morții, mă apucă frica și groaza și mă iau fiorii. Eu zic: "O, dacă aș avea aripile porumbelului, aș zbura și aș găsi undeva odihnă!" Da, aș fugi departe de tot și m-aș duce să locuiesc în pustiu. Aș fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năprasnic și de furtuna aceasta.” (Psalmul 55:4-8)
Ca și David, mulți dintre noi tânjesc după o scăpare, atunci când suferim perioade de temeri și de oboseală. Vrem să fugim într-un loc care este departe de oameni, departe de problemele noastre, de bătălii și de lupte, acolo unde lucrurile sunt liniștite și avem pace. Astfel, unii privesc înspre sine, trăind într-o permanentă descurajare, fiind pe cale să renunțe la lupta de a avea încredere în Dumnezeu pentru a-i trece prin toate cu bine.
În acest moment, Trupul lui Hristos se află în mijlocul unei „furtuni desăvârșite”. Iadul a izbucnit, iar Satana a lansat un atac total asupra bisericii biruitoare. Mulți credincioși sunt în retragere, dorind să iasă din luptă complet. Ei au decis: „Nu mai pot face asta! Nu-L voi părăsi pe Isus, dar voi găsi o cale mai ușoară.”
Iată un adevăr pe care orice credincios ar trebui să-l dețină: găsim puterea și slava lui Hristos în mod special în mijlocul furtunii! Cu toții ne amintim cum Se manifesta Isus când barca părea să se scufunde (vezi Marcu 4:35-41). La fel cum a făcut și pentru ucenici, El Se arată în mijlocul furtunii noastre, calmând vânturile și valurile. Într‑adevăr, puterea Lui ne este dată cel mai mult în perioadele noastre de slăbiciune.
Pavel mărturisește: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită” (2 Corinteni 12:9).