Iertarea nu este doar un act unic, ci un mod de viață, menit să ne aducă în orice binecuvântare din Hristos. „Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.” (Matei 5:44-45)
Potrivit lui Isus, iertarea nu este o chestiune de a selecționa sau de a alege pe cine să iertăm. Nu putem spune: „M-ai rănit prea mult, așa că nu te iert!” Hristos ne spune: „Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii?” (5:46)
Nu contează asupra cui ar putea fi ranchiuna noastră. Dacă ne ținem de ea, aceasta va duce la amărăciune, care otrăvește fiecare aspect al vieții noastre. Neiertarea aduce foamete spirituală, slăbiciune și pierderea credinței, afectându-ne nu numai pe noi, ci și pe toți cei din cercul nostru.
În ultimii cincizeci de ani de slujire, am văzut devastări teribile în viețile celor care au oprit iertarea. Totuși, am văzut și puterea glorioasă a unui spirit iertător. Iertarea transformă viețile, provocând deschiderea ferestrelor cerului. Acesta ne umple paharul de binecuvântare spirituală până la refuz, cu pace, bucurie și odihnă abundentă în Duhul Sfânt. Învățătura lui Isus cu privire la acest subiect este foarte specifică și, dacă doriți să umblați în acest minunat tărâm al binecuvântării, atunci luați seama și îmbrățișați cuvintele Sale.
„Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.” (Matei 6:14-15) Nu vă înșelați: Dumnezeu nu face o afacere cu noi aici. El nu spune: „Pentru că i-ai iertat pe alții, Eu vă voi ierta.” Nu putem câștiga niciodată iertarea lui Dumnezeu. Numai sângele vărsat al lui Hristos merită iertarea păcatului.
Mai degrabă, Hristos spune: „Mărturisirea deplină a păcatului necesită iertarea altora. Dacă vă țineți de orice neiertare, atunci nu v-ați mărturisit toate păcatele. Adevărata pocăință înseamnă să mărturisești și să abandonezi fiecare ranchiună, răstignind orice urmă de amărăciune față de ceilalți. Tot ce este mai puțin, nu este pocăință.”
Aceasta merge mână în mână cu Fericirea Sa: „Fericiți cei milostivi, căci vor avea parte de milă” (Matei 5:7). Punctul Său era: Iartă-i pe ceilalți, astfel încât să te poți muta în binecuvântările și bucuria de a fi copilul Său! Dumnezeu poate revărsa apoi dovezi ale iubirii Sale. Iar când iertați, se dezvăluie lumii natura Tatălui.