Mulți credincioși nu vor să creadă că vor suferi greutăți sau vor cunoaște durerea, dar Scriptura are un cuvânt foarte diferit pentru noi.
- „Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adâncul și să nu se închidă groapa peste mine! Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ți privirile spre mine și nu-Ți ascunde fața de robul Tău! Căci sunt în necaz: grăbește de m-ascultă!” (Psalmul 69: 15-17). În mod clar, apele suferințelor inundă viețile celor evlavioși.
- „Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul. Ne-ai adus în laț și ne-ai pus o grea povară pe coapse... am trecut prin foc și prin apă: dar Tu ne-ai scos și ne-ai dat belșug.” (Psalmul 66: 10-12). Cine ne duce într-o plasă de suferințe? Dumnezeu Însuși o face.
- „Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc cuvântul Tău... Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăț orânduirile Tale.” ( Psalmul 119: 67, 71). Aceste versete aduc o clarificare deplină. Este bine pentru noi – chiar ne binecuvântează, să trecem prin încercări.
Luați în considerare mărturia psalmistului: „Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele. Da, El Și-a plecat urechea spre mine, de aceea-L voi chema toată viața mea. Mă înfășuraseră legăturile morții și m-apucaseră sudorile mormântului; eram pradă necazului și durerii. Dar am chemat Numele Domnului și am zis: "Doamne, mântuiește-mi sufletul!" (Psalmul 116: 1-4). Aici se afla un slujitor credincios care Îl iubea pe Dumnezeu și avea o mare credință; el se confrunta cu suferințe ale durerii, necazuri și moarte.
Această temă o găsim în toată Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu declară cu voce tare că drumul credinței trece prin inundații și incendii: „Iată, voi face ceva nou și gata să se întâmple: să nu-l cunoașteți voi oare? Voi face un drum prin pustiu și râuri, în locuri secetoase.” (Isaia 43:19) „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde.” (Isaia 43:2) „Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: "Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!” (Isaia 41:13)
Acest ultim verset deține o cheie importantă: în fiecare pustiu cu care ne confruntăm, Tatăl nostru ne ține de mână și numai cei care trec prin pustie primesc această mână a mângâierii. El o întinde celor care sunt cuprinși de râuri de necazuri furioase.