Cred că fiecare episod sau relatare din Vechiul Testament este plină de adevăr pentru cei care cred în Noul Testament. Ori de câte ori am dificultate în a înțelege un adevăr din Noul Testament, mă întorc la prefigurarea acestuia din Vechiul Testament. Un asemenea exemplu are de-a face cu Moise la rugul aprins. Eu cred că această relatare, în mod special, este plină de adevăr profund nou-testamentar cu privire la sfințenie.
Singur pe muntele Horeb, Moise păștea oile socrului său când deodată o priveliște ciudată i-a atras atenția. Un tufiș din apropiere ardea cu putere — totuși nu era mistuit!
„Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.” Domnul a văzut că el se întoarce să vadă şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului” (Exod 3:3-4). Dându-se mai aproape pentru o privire mai în detaliu, Moise a auzit pe Dumnezeu strigându-l din tufiș — o dovadă vie că Dumnezeu era prezent, o reprezentare vizuală a sfințeniei Sale. Într-adevăr, oriunde El este prezent, acel loc este sfânt!
„Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” ”(1Petru 1:15-16). Cu alte cuvinte: „Este scris, înregistrat, stabilit o dată pentru totdeauna că noi trebuie să fim sfinți, întocmai cum este Dumnezeul nostru de sfânt.”
„Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfințire” (1 Tesaloniceni 4:7). Dumnezeu nu ne-a chemat doar la mântuire, sau la cer, sau să primim iertarea Lui. Mai degrabă, acestea sunt beneficiile singurei și adevăratei noastre chemări — care este de a fi sfinți așa cum El este sfânt.
Fiecare credincios în Isus Hristos este chemat să fie sfânt — să fie pur și fără vină în fața lui Dumnezeu. Deci, dacă tu ai fost născut din nou, sfințenia trebuie să fie strigătul inimii tale: „Dumnezeule, vreau să fiu ca Isus. Vreau cu adevărat să am o umblare sfântă înaintea Ta în toate zilele vieții mele.”