În timp ce păstorii priveau pruncul în iesle, ei se uitau la un Mântuitor care urma să răscumpere toată omenirea. Când înțelepții L-au văzut, ei priveau un rege care urma să învingă moartea. Iar când profeții L-au privit, au văzut un cuceritor care deschidea ușile închisorii, care putea să rupă lanțurile și să îi elibereze pe cei captivi. Fiecare a avut viziunea lui cu privire la cine era Isus și care a fost motivul pentru care El a venit.
Hristos s-a născut într-o lume a necredinței, când poporul lui Dumnezeu trăia sub teroarea îngrozitoare a Imperiului Roman. Liderii religioși ai Israelului nu ofereau prea multe speranțe. Fariseii credeau că mântuirea se obține prin fapte, legând astfel oamenii de legile lui Dumnezeu printr-un sistem rigid de fapte imposibile, iar saducheii nici măcar nu credeau în înviere. De fapt, foarte puțini oameni au avut viziunea vieții veșnice. Acesta a fost întunericul din lume în care a venit Isus.
Când privim la iesle, Îl vedem pe Hristos asemenea unei punți între pământ și cer, traversând abisul morții care separă viața temporală și lucrurile veșnice. Într-o zi vom traversa acel pod, iar acest lucru se va întâmpla într-o clipă: „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.” (1 Corinteni 15:51-52)
Am putea medita la astfel de mistere, dar adevărul este că imaginația noastră pur și simplu nu poate înțelege slava și puterea lui Dumnezeu. Creierul nostru este limitat. Însă putem fi siguri de un lucru: fiindcă Isus a venit pe pământ, există o nouă lume care ne stă înainte. O lume fără păcat, sărăcie sau boală. Mântuitorul nostru s-a născut pentru a ne aduce viață veșnică - în acest sezon al Nașterii Sale, să păstrăm în minte imaginea învierii: să avem o minte și o inimă pline de speranță spre viața care urmează, datorită pruncului Hristos născut într-o iesle.