În Ioan, capitolul 2, Isus intră în Templu și tot ce avea să facă aici, anunța începutul lucrării Sale publice. Ceea ce urmează imediat este chiar dramatic:
„Paştele iudeilor era aproape; şi Isus S-a suit la Ierusalim. În Templu a găsit pe cei ce vindeau boi, oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani şezând jos. A făcut un bici de ştreanguri şi i-a scos pe toţi afară din Templu, împreună cu oile şi boii; a vărsat banii schimbătorilor şi le-a răsturnat mesele. Şi a zis celor ce vindeau porumbei: „Ridicaţi acestea de aici şi nu faceţi din Casa Tatălui Meu o casă de negustorie!” Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru Casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” (Ioan 2:13-17)
Ceea ce face Isus aici este mai mult decât radical. Spune-mi, dacă ai vrea să-ți anunți lucrarea de slujire, ai intra tu într-o mega biserică, ai începe să răstorni mesele și să alungi oamenii de acolo? Aici, Isus nu a vrut să-Și arate doar autoritatea, ci mai mult decât atât. El a demonstrat că era pe punctul de a răsturna lucrurile în orice domeniu.
Totuși, atunci când Isus a început această mișcare, El nu a răsturnat doar comerțul schimbătorilor de bani. El a răsturnat un sistem religios care, timp de mii de ani, s-a bazat pe jertfele animalelor pentru a fi pe placul lui Dumnezeu. Hristos afirma în esență: „Relația ta cu Tatăl nu se va mai baza pe jertfele oilor, caprelor sau porumbeilor. Ea se va baza pe jertfa Mea adusă o dată pentru totdeauna pentru tine.”
Acea scenă din Templu ne oferă o analogie pentru vremea noastră. În ziua de azi, o mulțime de adunări sunt umplute cu zgomot și activități. Acestea au în plan multe programe, de la călătorii misionare în alte țări și evanghelizări locale la organizarea de zeci de grupuri mici de părtășie. Cu toate acestea, uneori lipsește ceva din mijlocul acestor activități energice: Isus Însuși.
Nu sugerez că ar trebui să începem să răsturnăm mesele cu cărți din holurile bisericilor, însă fără Hristos ca punct central al activităților noastre, biserica noastră este moartă. Nu contează cât de greu ne-am strădui să facem lucruri care să slujească și să aducă onoare Numelui Său, pentru că niciunul din „sacrificiile” noastre propriu-zise, nu poate aduce rezultate reale pentru Împărăția Sa. Din exterior, părtășia noastră poate părea corectă, dar dacă nu ne concentrăm toată atenția pe Isus vom fi o biserică plină de oasele morților.
Atunci când Isus a răsturnat toate acele mese, a strigat: „Ridicaţi acestea de aici!” (Ioan 2:16) În același mod și azi, templele noastre trebuie să fie curățite de fiecare lucru care a înlocuit stăpânirea Sa. Dumnezeu Îl trimite pe Isus să ne scape de toate acele lucruri și să pregătească un loc pentru lucrurile cu care vrea să ne umple. El vrea ca templul nostru să fie din nou o casă a rugăciunii, a credinței și a biruinței împărăției Sale.