Cui îi dă Isus pacea? Poate vă gândiți: „Nu sunt vrednic să trăiesc în pacea lui Hristos. Am prea multe lupte în viața mea. Credința mea este atât de slabă.”
Ai face bine să iei în considerare oamenii cărora Isus le-a dăruit întâi pace. Niciunul dintre ei nu era vrednic și niciunul nu avea dreptul la aceasta.
Gândește-te la Petru! Isus era pe cale să-Și dăruiască pacea unui slujitor al Evangheliei, care avea să treacă foarte curând la blesteme. Petru era zelos în dragostea sa pentru Hristos, dar avea de asemenea să-L tăgăduiască.
Ceilalți ucenici nu erau mai neprihăniți. Au izbucnit cu mânie față de Iacov și Ioan pentru că au încercat se ridice deasupra lor. Mai era și Toma, un om al lui Dumnezeu care avea îndoieli. Toți ucenicii erau atât de lipsiți de credință, încât L-au uimit și L-au stresat pe Isus. Într-adevăr, în cel mai tulburător ceas a lui Hristos, toți L-au părăsit și au fugit. Chiar și după Înviere, când s-a răspândit vestea că „Isus a înviat”, ucenicii au fost înceți să dea crezare.
Ce imagine: acești bărbați erau plini de frică, necredință, lipsiți de unitate, având tristețe, confuzie, competitivitate și mândrie. Cu toate acestea, acestor slujitori tulburați le-a spus Isus: „Am să vă dau pacea Mea!”
Ucenicii nu au fost aleși pentru că erau buni sau neprihăniți; este atât de clar. Nici pentru că aveau talent sau abilități. Erau pescari și muncitori, neînsemnați și modești. Hristos i-a chemat și i-a ales pe ucenici pentru că a văzut ceva în inimile lor. În timp ce îi privea, știa că fiecare se va supune Duhului Sfânt.
La acest moment, tot ce aveau ucenicii era promisiunea păcii dăruite de Hristos. Plinătatea acelei păci urma să le fie dată la Cincizecime, atunci când va veni Duhul Sfânt să abunde în ei. Primim pacea lui Hristos de la Duhul Sfânt. Această pace vine la noi, în timp ce Duhul ne descoperă pe Hristos. Cu cât îți dorești mai mult din Isus, cu atât mai mult îți va arăta Duhul despre El – și cu atât vei avea mai mult din pacea lui Hristos.