Cei care aleg să trăiască pe terenul de mijloc împărtășesc anumite caracteristici. Caracteristicile celor două seminții și jumătate (Ruben, Gad și jumătate din Manase) pot fi găsite astăzi la cei care refuză să-și nimicească idolii și să moară față de lume. Numele lor ebraice dezvăluie acest lucru.
Ruben înseamnă „un fiu care vede!” El era primul născut al lui Iacov, dar și-a pierdut dreptul de întâi născut pentru că s-a lăsat condus de poftă. Iacov l-a descris pe fiul său Ruben ca fiind „...instabil ca apa, nu vei excela...” Ruben a intrat la concubina tatălui său, iar Iacov, în ceasul său de moarte, a spus despre el: „te-ai suit în patul tatălui tău, mi-ai spurcat patul” (vezi Geneza 49:4).
Ruben avea ochi doar pentru această lume – pofte, lucruri, plăceri. El a fost instabil, fiindcă inima lui a fost întotdeauna împărțită, iar acest spirit a fost transmis urmașilor săi. Aceasta era o întreagă seminție atașată de lume și înclinată să-și urmeze propriul drum.
Gad înseamnă „avere sau trupă”. Pur și simplu, aceasta semnifică soldați ai bogăției sau mercenari. Moise a spus despre Gad: „El a ales cea dintâi parte a țării” (Deuteronom 33:21). Acest trib era ascultător în exterior, „executând dreptatea Domnului”, însă caracteristica sa primordială era interesul personal. Gad a fost consumat de propriile sale probleme și de nevoia de a „reuși”.
Manase înseamnă „a uita, a neglija”. Acesta a fost primul fiu al lui Iosif și ar fi trebuit să primească dreptul de întâi născut. Dar chiar din copilăria lui s-a dezvoltat o trăsătură tristă și Iacov a văzut-o prin Duhul. Manase avea să uite într-o bună zi căile tatălui său Iosif și să neglijeze porunca Domnului.
Gândiți-vă la aceste trăsături combinate ale creștinilor de mijloc: instabili ca apa în convingerile spirituale, care nu excelează niciodată în lucrurile lui Dumnezeu, căldicei, slabi față de poftă, conduși de nevoi egoiste; neglijând Cuvântul, care nu iau în serios poruncile Domnului, luând propriile decizii în loc să își pună încrederea în Dumnezeu; care uită binecuvântările și lucrurile din trecut, nedorind să renunțe la anumiți idoli; care își justifică propriile decizii; nefiind dispuși să moară față de tot ceea ce îi duce înapoi către viața de mijloc!
Haideți să ne determinăm să ne dorim plinătatea Domnului! Dorința lui Dumnezeu pentru tine este să intri într-un loc de odihnă, bucurie și pace în Duhul Sfânt. Pentru aceasta era nevoie să-L urmezi „cu toată inima și cu toată puterea ta”.