Necredința îndurerează inima lui Dumnezeu mai mult decât oricare alt păcat. Noi creștinii strigăm sus și tare împotriva păcatelor cărnii însă Dumnezeu este preocupat cu păcatele inimii ― îndoiala față de Cuvântul Său, punerea credincioșiei Lui sub semnul întrebării. Adevăratele probleme care țin de viață și moarte au mai mult legătură cu ceea ce gândește o persoană decât ce face acea persoană.
Am cunoscut creștini care au părăsit fiecare păcat al cărnii la care se puteau gândi, însă, în ciuda „curățării din viața lor”, ei sunt încă neliniștiți și nesatisfăcuți. În mod greșit au crezut că Dumnezeu va fi mulțumit dacă ei vor părăsi păcatul lor secret, că binecuvântările vor curge automat. Însă păcatele cărnii reprezintă numai o parte din problemă. Ei au învățat numai să se teamă de Dumnezeu dar nu să se încreadă în El, și frica aproape totdeauna dă naștere necredinței.
Prin Cuvântul Său Dumnezeu a binevoit a ne da o cale sigură pentru a avea încredere absolută în El.
„Când te vei culca, vei fi fără teamă și când vei dormi, somnul îți va fi dulce. Nu te teme nici de spaima năprasnică, nici de o năvălire din partea celor răi, căci Domnul va fi nădejdea ta și El îți va păzi piciorul de cădere” (Proverbe 3:24-26).
„Să nu părăsiți dar încrederea voastră, pe care o așteaptă o mare răsplătire!”(Evrei 10:35).
„ Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă ştim că ne ascultă orice i-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1 Ioan 5:14-15).
Acestea sunt promisiuni minunate de la Tatăl nostru ceresc. Nu renunța în fața fricii și îndoielii! Ocupă-te de necredință tot așa cum te ocupi de orice alt păcat detestabil. Hotărăște în inima ta să te încrezi în Domnul ― și amintește-ți cuvintele psalmistului: „El nu se teme de vești rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul. Inima îi este mângâiată n-are nicio teamă până ce își vede împlinită dorința față de potrivnicii lui” (Psalmul 112:7-8).