Una dintre marile tragedii ale Bisericii din această generație și una dintre cele mai mari dureri ale lui Dumnezeu este că atât de mulți creștini nu sunt cu adevărat fericiți. Ei afișează o simplă formă de aparență - cântând, aplaudând, zâmbind și închinându-se. Dar bine ascunsă sub această aparență este singurătatea și mizeria profundă.
Acești creștini sunt în clocot, apoi brusc reci. Ei nu pot face față fricii, iar depresia trece peste ei ca un vaporizator. O săptămână sunt pe culmi, săptămâna viitoare căzuți. De multe ori, căsătoriile lor urmează acest tipar. Într-o zi totul este bine între soț și soție, iar a doua zi amândoi se simt mizerabil. În unele zile nu pot nici măcar să vorbească unul cu celălalt. Ei explică: ”Ei bine, acesta este felul în care ar trebui să fie căsătoria. Nu te poți aștepta să rămâi fericit și iubitor tot timpul.”
Credincioșii prinși în acest ciclu în sus și în jos trebuie să țină seama de cuvintele lui Pavel către Timotei. El l-a încurajat pe tânăr să-i ajute pe ceilalți să-și vină în fire și ”să se desprindă din cursa diavolului, de care au fost prinşi ca să-i facă voia.” (2 Timotei 2:26) sau, după cum spune versiunea King James, ”Luat captiv de diavol împlinindu-i voia.” Acest lucru îi descrie foarte bine pe mulți credincioși: pentru că ei îi permit lui Satan să intre și să iasă din viața lor când vrea el. Ei nu exercită nici o autoritate pentru a-l opri pe diavol la ușa inimii lor iar el se năpustește asupra lor. ”Nu ai nici o putere a lui Hristos în tine ca să mă poți opri!”, spune Satan. ”Tu ești captivul meu și voi face ceea ce vreau eu.”
Această lipsă de biruință în Hristos este îngrozitoare! Isus nu a murit pentru a continua să trăiți sub puterea lui Satan după ce i-ați predat inima Lui. Fiți atenți să nu fiți prinși în această capcană. În schimb, faceți în așa fel încât inima voastră să-și găsească fericirea în umblarea cu Dumnezeu și în promisiunile Sale. Fiți determinați să-L căutați cu toată puterea voastră și El vă va umple inima cu o bucurie adevărată, de durată.