Apostolul Pavel a scris: "Duhul Însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu" (Romani 8:16). Expresia "copiii lui Dumnezeu" este adesea folosită pentru a descrie credincioșii, dar cuvintele pot fi folosite prea ușor, cu puțină înțelegere a puterii și profunzimii adevăratului lor înțeles.
A fi copil al lui Dumnezeu înseamnă pur și simplu să fii dependent de Dumnezeu; adică a fi "acela care nu poate să existe sau să funcționeze fără ajutor". Copilul lui Dumnezeu știe că nu-și poate trăi propria viață fără ajutorul zilnic al Domnului.
Mulți păcătoși sunt oameni autosuficienți care se văd pe ei înșiși ca oameni cu o înaltă capacitate – oameni care pot. Ei predică că orice poate concepe mintea, orice poate realiza – având o atitudine mentală corectă, o persoană poate face orice.
Biserica a fost inundată de cărți de auto-ajutor de toate felurile, multe despre câștigarea propriei victorii asupra sinelui, a îndoielii, a fricii și a singurătății. Mulți în biserică cred că dacă ai formula potrivită, poți să te descurci și să-ți rezolve propriile probleme. Această atitudine spune: "Doamne, mi-ai dat o minte bună, așa că o să mă gândesc și să o rezolv."
Isus a găsit odată ucenicii certându-se între ei despre cine era cel mai mare din Împărăția lui Dumnezeu și le-a dat o lecție. "Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor şi le-a zis: "Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor." (Matei 18: 2-3).
Isus spunea: "Uitați de cine va fi cel mai mare. Trebuie să vă gândiți la relația cu Mine și să învățați cum să umblați în această viață." Acest copil a reprezentat o viață de dependență totală, deoarece copiii nu pot avea grijă de ei înșiși.
Ați învățat să fiți complet dependenți de îndrumarea Duhului Sfânt? Veniți la El asemenea unui copilaș, iar El va revoluționa gândirea voastră!