Când copiii lui Israel au fost izbăviți din Egipt și au trecut Marea Roșie, credința lor era la un nivel înalt. Ei au cântat, au dansat și au strigat laudele lui Dumnezeu pentru că I-au văzut brațul puternic cu care i-a eliberat. „Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări… Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria; mâna Ta cea dreaptă, Doamne, i-a zdrobit pe vrăjmaşi… Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci“ (Exodul 15: 2, 6, 18).
Însă israeliții au uitat repede lucrările Sale și au plecat departe de îndrumarea Lui. Ei s-au întors la îndoială și necredință, iar Tatăl ceresc a fost nesocotit. "Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava Domnului s-a arătat peste Cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel. Şi Domnul i-a zis lui Moise: "Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui?"(Numeri 14: 10-11). Ce strigăt profund răsuna din inima lui Dumnezeu: "Ce ar trebui să fac pentru a găsi un popor care să aibă deplină încredere în Mine?"
La fel ca și în zilele lui Moise, poporul lui Dumnezeu de astăzi se târăște din orbire în necredință, părând să creadă că harul lui Dumnezeu îi scutește de pedepsele păcatului. Însă Cuvântul arată clar că până și urmașii lui Hristos pot avea o inimă capabilă de necredință: "Luaţi seama, dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel Viu." (Evrei 3:12). Nu este vorba despre cei căzuți aici; ci le vorbește celor credincioși. "Fraților, păziți-vă, fiindcă puteți avea necredință în inimă - în voi!"
Scripturile spun: "Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârșit încrederea nezguduită de la început" (3:14). Unii dintre oamenii lui Dumnezeu de astăzi pierd încrederea neclintită pe care au avut-o odată, din pricina puternicilor încercări. Isus ne-a avertizat cu privire la încercările credinței care preced revenirea Sa, de a ne păzi de căderea în temeri și necredință.
"Credința voastră este mult mai prețioasă decât aurul care piere, deși este testat prin foc" (1 Petru 1:7). Deși vei trece prin încercări, nu permite credinței tale să fie diminuată de foc! În schimb, permite purificarea ei, pentru a te sfinți. Îndură dificultățile temporare pentru o binecuvântare veșnică. Dumnezeul pe care Îl slujești te iubește și te poți încrede în El când te va trece prin orice încercare!