În zilele în care Eli slujea Domnului, Scriptura spune: „Cuvântul Domnului era rar în vremea aceea, și vedeniile nu erau dese.” (1 Samuel 3:1). Adesea, când se întâmplă acest lucru în viața noastră, înconjurăm acea flacără pâlpâitoare cu mult fum și oglinzi pentru a o face să arate mai bine decât este. Agendele noastre se concentrează pe toate aceste lucruri exterioare, deoarece focul din centru este atât de mic și cu greu mai poate aduce lumină sau căldură.
Eli era un lider spiritual al națiunii sale, la acea vreme. Eli ar fi putut vedea o mișcare uimitoare a lui Dumnezeu în vremea sa. El avea Chivotul Legământului, ce reprezenta semnul faptului că Dumnezeu a ales să aibă o locuință printre poporul Său, în Vechiul Testament. Aveau închinare și jertfe, aveau Tora și învățătura Cuvântului.
Ei aveau tot ce se putea avea pentru a fi ajutați, totuși existau numai vizite ocazionale ale Domnului.
Eli a ales să ignore sau chiar să se complacă în acest stil de viață păcătoasă a fiilor săi. Mi-l închipui ca un mic rege Saul, care urma să vină un pic mai târziu. Saul urma să aibă aceste competențe și să experimenteze aceste mișcări ale lui Dumnezeu, însă care nu vor dura decât pentru o vreme. Duhul Sfânt se va revărsa asupra lui și el va profeți, dar a doua zi va reveni la vechile sale căi!
Ambii bărbați aveau dorințe împărțite. Spuneau: „Vreau prezența lui Dumnezeu, dar atunci când mă întorc la viața mea normală, vreau să fac câte un compromis și să păcătuiesc aici sau acolo!”
Acest mod de viață are consecințe grave pentru noi. „Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, pentru că sămânța Lui rămâne în el; și nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubește pe fratele său.” (1 Ioan 3: 9-10)
Când ignorăm păcatul din propria noastră viață și nu ne mai întristează, acest lucru începe să ne afecteze în moduri serioase. Obișnuințele păcatului în noi și în familia noastră pe care alegem să le trecem cu vederea sunt cele care împiedică cel mai adesea prezența lui Dumnezeu.