„Nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu. Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.” (Ioan 8: 28-29)
Isus a făcut totul de dragul Tatălui Său ceresc. Este important să înțelegem motivul din care izvorăște ascultarea noastră, pentru că dacă inima noastră nu este curată, totul va fi poluat.
Luați în considerare tatăl unui fiu adolescent care trebuie să-și corecteze copilul. Scenariul poate fi tensionat, pe măsură ce tatăl se confruntă cu fiul său în legătură cu anturajul greşit, comportamentul urât, alegerile neatente. Și apoi tatăl emite un ultimatum: fie îţi schimbi comportamentul, fie găsești un alt loc unde să stai. Fiul răspunde într-un fel: fie el se supune corectării cu un spirit dezaprobator și își schimbă comportamentul de bună voie fie își schimbă cu modestie comportamentul pentru a evita pedeapsa.
Supunerea unui copil nemulțumit nu este satisfăcătoare deoarece ascultarea lui provine din teama de mânia tatălui său. Nu există nicio plăcere sau iubire în acțiunea lui; dimpotrivă, el este supărat și frustrat deoarece percepe că tatăl său îi încalcă libertatea și încearcă să-i schimbe stilul de viață.
Adevărul trist este că mulți creștini, în aceste zile din urmă, ascultă de Dumnezeu numai pentru că se tem că vor merge în iad, dacă nu o vor face. Ei se tem de mânia Tatălui și ascultarea față de El este doar una „legalistă.” Ei nu au nici o dorință reală să-I fie pe plac Lui.
Dorinţa lui Isus de a-I face pe plac Tatălui Său a venit din relația Sa cu El. El s-a retras în rugăciune și singura Lui rugăciune a fost: „Tată, ce doreşti? Ce Îţi aduce plăcere? Ce pot face pentru a împlini dorința inimii Tale?”
Aceasta este atitudinea persoanei care are Duhul lui Hristos!