Pavel, fiind păstor, bătrân și apostol, a început o biserică în Corint. Se îngrijea adânc de poporul din congregația sa și avea un mesaj special pentru aceștia: ”Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.” (1 Corinteni 13 :3)
Pavel îi învăța adesea pe oameni lucruri doctrinare, dar în acest moment a vorbit despre ”familie” - oamenii care se întâlneau la nivel local. El îi chema să devină credincioși sănătoși și voia să-i asigure că îi iubește dincolo de orice rațiune – așa cum ar trebui să se iubească și ei unul pe celălalt. Lumea este plină de diviziune și respingere, astfel încât credincioșii noi convertiți trebuie să întâlnească ceva cu totul diferit în biserică.
Pentru unii dintre voi, este mai ușor să îi iubiți pe locuitorii din Africa, India sau China decât să vă iubiți unii pe alții în trupul bisericii voastre. Oamenii au tot felul de probleme și nu sunt întotdeauna credincioși, iubitori și iertători. Deci uneori este dificil să rămâi în dragostea lui Hristos pentru ei - dar asta este chemarea pe care Dumnezeu ne-o face. Iată despre ce vorbește Pavel. Puteți să mergeți să evanghelizați în orașul vostru cu pasiunea și zelul unui misionar, dar dacă nu îi iubiți pe cei din jurul vostru, toate acestea nu sunt eficiente.
Putem aduce oameni la Domnul, dar în inimile noastre trebuie să ne iubim unii pe alții. Îmi doresc ca toți creștinii să aibă o pasiune evanghelistică, plină de foc, pentru a ajunge la cei pierduți, săraci și nevoiași, dar doresc să-i văd și plini de dragoste. Cu cât ne străduim mai mult să fim Trupul lui Hristos pe care ne învață Pavel aici să fim, cu atât mai sănătoasă devine biserica și, de asemenea, și noii convertiți vor fi sănătoși.
Sănătatea este contagioasă tot la fel cum și boala este contagioasă, așa că haideți să ne străduim să răspândim dragostea și bucuria Domnului celor din jurul nostru.