Pavel l-a avertizat pe Timotei că va veni vremea când unii oameni ai lui Dumnezeu „nu vor putea suporta învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor; își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.” (2 Timotei 4: 3-4)
Istoria consemnează că acest lucru s-a întâmplat exact așa cum a prezis Pavel. După ce apostolii au murit – după ce a trecut generația care se ghida după învățătura lor – o conspirație de erezii au năvălit în biserică. Credincioșii au fost seduși de doctrine ciudate, iar știința și filozofia au stricat adevărul Evangheliei lui Hristos.
Gândiți-vă la ceea ce a spus Pavel despre puritatea bisericii lui Hristos: „Hristos ... a iubit Biserica și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea, ca să o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără cusur.” (Efeseni 5: 25-27).
Marea preocupare a lui Dumnezeu nu este legată de biserica apostată. Nici măcar apostaziile nu vor putea ucide sau distruge biserica lui Isus Hristos. În ciuda tuturor acestor probleme, Dumnezeu are totul sub control, iar biserica Sa tainică, invizibilă și biruitoare nu poate muri. Mai degrabă, Râul Duhului Sfânt curge în „marea moartă” a bisericilor apostate, dezvăluind nelegiuirea și starea de căldicel. Acest lucru face să izvorască o viață nouă.
Cei care s-au întors la El din bisericile moarte, fără viață, pot fi doar o rămășiță. Cu toate acestea, Isus a declarat: „Ogoarele sunt gata de recoltă! Și mai este timp pentru ca lucrătorii să iasă la seceriș.” Nicăieri în Biblie nu se spune că Duhul Sfânt a părăsit cadrul, lăsând în urmă o recoltă uscată. Duhul lui Dumnezeu este încă la lucru, aducând convingere de păcat, atrăgând pe cei pierduți și aducându-i la Hristos, inclusiv pe cei ce sunt în apostazie.
Norul martorilor din ceruri ne-ar spune să nu căutăm să judecăm, să nu ne concentrăm pe „a lua această responsabilitate care nu este a noastră”. Este încă vremea Duhului Sfânt, care așteaptă să umple fiecare vas care se pune la dispoziția Sa.
Dumnezeu încă Își iubește biserica, așa cum este, cu defectele ei cu tot!