Versetele din Scriptură care descriu scopul lui Isus pe pământ se găsesc în Luca 4:18-19: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”
Pe oriunde a mers Isus, inima Lui a fost atinsă de nevoile oamenilor. Ori de câte ori vedea pe cineva care are nevoie de vindecare, se oprea și îi vindeca. De fapt, El s-ar fi abătut de la calea Lui, dacă ar fi fost necesar, pentru a-i găsi pe cei în nevoie. Când oamenii au fost flămânzi, Isus i-a hrănit. El a avut o mare compasiune pentru cei răniți, pentru cei paralizaţi, pentru orbi, pentru cei care erau ca niște oi fără păstor.
Isus nu a fost un vindecator itinerant, deși El a vindecat oameni pe oriunde a mers. Nu a fost un avocat social itinerant, deși a arătat compasiune. Mai întâi de toate, Isus a fost un predicator! "Isus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu." (Marcu1: 14) El a venit să-i elibereze pe cei captivi, să propovăduiască vestea cea bună a puterii Sale de salvare, să predice Evanghelia.
Dacă fiecare dintre noi am putea să avem aceeași viziune pe care a avut-o Isus, misiunea Sa principală pe fața pământului ar deveni, de asemenea, misiunea noastră principală. Am fi atât de plini de dragostea lui Hristos încât nimic nu ne-ar putea împiedica să-L proclamăm. Oamenii din jurul nostru n-ar fi capabili să scape de auzirea continuă a numelui Isus. Și crede-mă, sunt necesare cuvinte! Acțiunile sunt bune, dar nu există nici o adevărată proclamare a Evangheliei fără cuvinte.
Nu-ţi fie rușine să vorbeşti despre Isus. Lasă-L pe Duhul Sfânt să te împuternicească astfel încât cuvintele să curgă prin tine în mod natural. Isus vrea ca noi să folosim Evanghelia pentru a comunica adevărul și viața şi altora.