În timp ce bătrânul profet Ilie se gândea la ultima sa zi pe pământ, el l-a invitat pe slujitorul său, Elisei, să meargă împreună cu el să viziteze orașele Betel și Ierihon. În această ”călătorie de învățare”, ei au ajuns pe malul râului Iordan, unde Ilie și-a scos mantaua - o îmbrăcăminte largă cu care era acoperit - și a lovit apa cu ea. În mod supranatural, apele s-au despărțit și cei doi au trecut pe uscat (vezi 2 Împărați 2:8).
De cealaltă parte a râului, Ilie s-a întors spre robul său și a zis: ”Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.” (2 Împărați 2:9) Fără ezitare, slujitorul său mai tânăr a răspuns:
”Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” (același verset) Ilie a părut surprins de răspunsul lui Elisei: ”Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.”(2:10) Ilie spunea: ”Dacă mă vei vedea când Domnul mă va lua le cer, dorința ta se va împlini, dar dacă pierzi evenimentul acesta, va trebui să pleci acasă dezamăgit.”
În timp ce mergeau, dintr-o dată a apărut un car din cer și într-o clipită, Ilie a fost înălțat la ceruri. Elisei a văzut întreaga scenă și a strigat: ”Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!” (2:12) Ilie a dispărut, dar mantaua a căzut la pământ. Elisei a luat-o și a pus-o pe spatele lui. Apoi s-a întors la Iordan și a făcut exact așa cum făcuse învățătorul său: a lovit apa cu mantaua și imediat apele s-au despărțit și el a mers pe uscat. Astfel a început lucrarea remarcabilă a profeților tineri.
Ce trebuie să ne spună acest pasaj astăzi? Cred că Dumnezeu dorește să facă lucruri din ce în ce mai mari cu fiecare generație următoare. El dorește să facă minuni și să ofere mai mult din Duhul Său pentru poporul Lui dincolo de orice a fost văzut în trecut. El dorește ca noi să ne pregătim inimile și să vedem că Domnul face un lucru nou în aceste ultime zile.