Isus le-a spus unei mulțimi de farisei și oameni religioși din jurul Său: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine, așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum cunosc Eu pe Tatăl; și Eu Îmi dau viața pentru oile Mele. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un Păstor.” (Ioan 10:14-16)
Cuvântul grecesc aici pentru „a asculta” nu este doar pentru a auzi și a recunoaște vocea cuiva, ci poate însemna și cuvântul „limbaj”. Isus le spunea fariseilor: „Nu-Mi recunoașteți vocea!” într-un sens, dar spunea și „Nu înțelegeți limbajul harului și al îndurării”. Nu puteau înțelege limbajul inimii iubitoare a unui tată.
Pentru cei care au fost salvați de Dumnezeu, nu numai că recunosc vocea lui Hristos, dar vom înțelege și limbajul iubirii și al milei. După ce ascultați această limbă, nu veți mai dori să ascultați o altă voce. Limbajul lucrărilor, religiei moarte și păcatul nu vor mai fi atrăgătoare.
Aceasta face parte din modul în care ieșim în lume fără teama că lumea ar intra în noi. Putem ieși la suprafață cu încredere și îndrăzneală fiindcă auzim vocea Tatălui și Îi cunoaștem limba.
„Voi, copilașilor, sunteți din Dumnezeu; și i-ați biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă. Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaștem Duhul adevărului și duhul rătăcirii.” (1 Ioan 4:4-6)
Îl vom cunoaște pe Dumnezeu și vom fi cunoscuți ca fiind ai Lui, iar puterile spirituale ale întunericului din această lume nu vor putea birui Duhul din noi. Aceasta este o promisiune minunată.