"La lege si la marturie!” Caci daca nu vor vorbi asa, este pentru ca nu mai au lumina în ei... Fie ca se vor uita spre pamânt, iata, nu va fi decât necaz, negura, nevoie neagra, si se vor vedea izgoniti în întuneric bezna." (Isaia 8:20, 22).
Seara trecuta am participat la un festival de muzica crestina. Niciodata nu voi uita ce am vazut, si pot spune cu siguranta ca a fost o experienta sfâsietoare. De când am plecat de la concert am plâns ore întregi, gemând în Duhul, simtind mânia unui Dumnezeu sfânt arzând împotriva a ceea ce am vazut.
Am mers la festival deoarece "solistul principal" a fost seara trecuta în biroul meu cu doar câteva ore înainte, plângând, spunându-mi cât de mult îl iubea pe Isus, cât de sincer era, si cum voia sa învete mai multe despre sfintenie. Mi-a marturisit cum mesajele mele scrise l-au cercetat. Cuvintele lui sunau potrivit - atitudinea lui parea umila. La rugamintea lui am mers sa-l ascult împreuna cu formatia lui deoarece m-a asigurat ca nu voi fi ofensat.
Inima mea este acum atât de îndreptata catre imensa nevoie a oamenilor din New York si preocuparea mea mare e legata de salvarea sufletelor din droguri, alcool si posesiuni demonice. Nu doream sa ma implic în continuare în biserica în materie de rock & roll, heavy metal si muzica punk. Am simtit ca am spus suficient asupra acestui subiect si i-am spus acest lucru cântaretului în timp ce statea în biroul meu. Ne-am rugat împreuna si l-am îmbratisat în timp ce îmi parasea biroul.
Seara trecuta am mers cu o inima deschisa, plina de dragoste si compasiune - pentru el, pentru toti cântaretii crestini si în special pentru cei aproximativ 3000 de tineri care participau la festival. Am stat jos în timpul a doua cântari de închinare, apoi am stat ascultând cu atentie cum solistul marturisea despre ceea ce Hristos a facut în viata lui. Nici un predicator n-ar fi vorbit cu mai multa convingere si sinceritate - cuvintele erau potrivite. A vorbit de separare, de a fi supus lui Isus, de câstigarea sufletelor, de rugaciune, de o casnicie sfânta (era casatorit), de a trai o viata sfânta. În timp ce vorbea ma rugam, "Doamne scump, poate am judecat gresit acest cântaret si formatia lui de hard rock. Poate Tu vei face ceva nou prin folosirea acestei muzici pe care cei pacatosi o prefera, sa-i câstigam - sa le atragem atentia, sa-i atragem astfel încât sa-i putem ajuta. Doamne, doresc sa ma bucur când aud ca esti propovaduit, în orice mod, de orice trupa - da ca Tu esti prezent în ea - daca Duhul Tau cel Sfânt o binecuvânta."
Ma întrebam cu sinceritate daca scrierile mele despre muzica diavolului în Casa lui Dumnezeu erau doar niste prejudecati învechite sau doar un dezgust propriu pentru muzica rock. Era doar o agitatie pentru nimic? Ceva totusi nu era chiar în ordine. Era o framântare interioara în inima mea producându-mi o suparare sufleteasca. Am chibzuit, "Daca Satan este camuflat aici cumva, daca exista un germene de rau - se va arata. Satan se arata întotdeauna într-un fel sau altul."
Deodata solistul a tipat în microfon, "Isus vine - El va crapa cerurile - pregatiti-va!" Cântecul se numea, "Crapa cerurile". Deodata au început sa iasa aburi din masinile ce produceau aburi, ritmul s-a schimbat cu o intensitate frenetica, lumini stranii au început sa straluceasca, cei din formatie stateau ca fantomele ridicându-se dintr-o mlastina întunecoasa. Era fantomatic, ciudat, straniu - iar multimea începea sa fie salbatica - parea ca le place. La acelasi festival, un grup cu parul ca niste piroane întretineau atmosfera - cu fetele pictate, dându-si aere precum homosexualii împanati.
La început, nu-mi venea sa cred ceea ce vedeam pe scena. Am spus cu voce tare, "Aceasta nu poate sa se întâmple la un festival crestin - nu pot sa faca una ca aceasta pentru Isus al meu! Nu se poate ca acesti oameni sa fie atât de orbiti - iar liderii acestei lucrari cu tinerii cu atât de putin discernamânt. O Dumnezeu - ce s-a întâmplat cu biserica ta, caci liderii, poporul ei nu pot sa vada raul acestei mârsavii?"
Deodata m-am prabusit la pamânt, pe spate, plângând, suspinând si gemând în Duhul. M-am ridicat si am privit din nou la scena. Am fost îngrozit de ceea ce am vazut în Duhul. Am vazut imagini demonice ridicându-se din scena! L-am auzit pe Satan râzând! Râzând la toti parintii orbi - pastorii orbi - tinerii orbi - biserica cazuta! A fost o manifestare evidenta a lui Satan - mai rau decât orice mi-a fost dat sa vad vreodata pe strazile din New York.
M-am ridicat în picioare, tremurând efectiv cu frica lui Dumnezeu - consumat de o presimtire a mâniei Lui sfinte împotriva unei astfel de ticalosii. M-am repezit în multime strigând cât ma tinea gura - Ichabod! Ichabod! (Nu mai e slava lui Dumnezeu!) Am alergat prin multime, împingând scaune, plângând, strigând cât ma tinea gura, "Ichabod - acest lucru e satanic! Opriti-va! Dumnezeu e întristat!" Eram în mare parte ignorat si cred ca majoritatea credeau ca sunt un nebun extravagant. Ma îndoiesc ca cineva stia cine eram - cântaretii nu puteau sa ma auda, iar multimea era prea compacta ca sa ma pot apropia de scena. Am vrut sa ajung la un microfon si sa strig precum Ilie - "Aceasta e voma pe masa Domnului! Cine sunt învatatorii vostri, care pot fi atât de orbi, atât de lumesti, atât de înselati!? Ce blasfemie e aceasta?"
Nu-mi voi închide gura cu privire la acest lucru! Nu voi tacea în timp ce multimi de tineri crestini sunt înselati de lupi lingusitori îmbracati în hainele oilor! Adevarata dragoste cere ca adevarul sa fie rostit.
Ceea ce raneste cel mai mult duhul meu, si ce îmi e asa greu sa înteleg, este ca acest grup particular, cât si multe altele, apartin bisericii penticostale. Cântaretul la care m-am referit mi-a spus ca atunci când a fost mântuit a renuntat la droguri, bautura, sex pacatos si interpretarea muzicii rock & roll. Si-a taiat parul lung, feminin, a renuntat sa se îmbrace ca un exibitionist si a început sa-si schimbe toate caile lui. Un pastor însa l-a încurajat sa "renunte la înfatisarea lui corespunzatoare si sa foloseasca rock & roll-ul pentru a atinge tinerii." Un învatator, în jurul vârstei de 60 de ani, calatoreste uneori cu ei, învatându-i si încurajându-i în metodele lor rele. Dupa învatatorul lor, rock & roll-ul va fi "muzica obisnuita în toate bisericile penticostale si evanghelice."
Acum este mijlocul noptii si nu pot dormi! Nu pot sa-mi opresc plânsul înauntrul meu. Sunt închis cu Dumnezeu în camera mea de studiu cerându-i sa-mi arate ce se întâmpla, pentru ca doar cu câteva ore în urma am vazut câteva mii de tineri crestini, cu mâinile ridicate, crezând ca e Isus, când a fost mai mult decât sigur diavolul. A cazut biserica - sau ceea ce oamenii numesc biserica - atât de mult încât nu mai e deloc discernamânt? Ignora Dumnezeu pe aceia care sunt hotarâti sa aduca practici diavolesti în realitatea închinarii?
Ma întreb - "Cine îndrazneste sa învete pe altii un asemenea Isus - un Isus care închide ochii la înselaciune? Cât de tipator este felul gresit în care-L învata pe Isus Hristos! Ce fel de Isus predica ei?"
Unii învatatori, unii pastori L-au învatat gresit pe Isus Hristos. Hristosul pe care L-au învatat ei nu era Hristosul lui Dumnezeu, Dumnezeul sfinteniei, domn al puritatii. În timp ce vorbesc atât de încântator despre Isus, si plâng în timp ce-i mentioneaza numele, si vorbesc despre o foame dupa umblarea în caile lui Hristos - Pavel spune despre acestia, ei „si-au pierdut orice pic de simtire, s-au dedat la desfrânare, si savârsesc cu lacomie orice fel de necuratie” (Efeseni 4:19).
Acest lucru l-am vazut seara trecuta la festivalul de muzica - o trupa de cântareti cu fluierase fermecate, conducând o multime de tineri direct în bratele lui Satan prin cuvintele lor mieroase despre Isus, despre celebrarea iertarii - apoi cu energia carnii si o lacomie carnala greu de închipuit - si-au pus aprobarea direct pe un pagânism iesit din tezaurul diavolului. Ei spuneau, prin muzica si reprezentatia lor lumeasca, groaznica - ca Isus si gunoiul acestei lumi sunt compatibili. Purtau doua masti - una de discipoli sinceri ai lui Hristos, iar alta de clovni în spectacol. Cu fetele lor ridicate înspre Dumnezeu, L-au blestemat prin prefacatoria profanatoare. Isaia a profetit despre acestia, “…va huli pe Împaratul si Dumnezeul lui, apoi va ridica ochii în sus” (Isaia 8:21). Ceea ce predica si practica sunt doua evanghelii diferite.
Ei sunt înselati, si prin urmare sunt însusi înselatori. Ei L-au învatat gresit pe Hristos! Ei au fost pacaliti, manipulati si înselati! Ar fi trebuit sa aibe un pastor sau învatator cu suficient discernamânt de la Duhul Sfânt si suficienta devotare catre Dumnezeul adevarat si sfânt - încât sa-i avertizeze, sa le arate ca Dumnezeu nu se alatura omului vechi si vechilor cai carnale. De ce nu au avut discernamânt pastorii ca acesti baieti umblau în ignoranta si orbire spirituala, fara sa înteleaga cerintele adevarate ale lui Hristos? De ce nu a fost tratata lacomia lor - nu atât de mult dupa bani si faima ci o lacomie de a nu renunta la felul de gândire ce odata i-a condus înspre cocaina si goliciune. Totul iese la iveala acum - când aceste formatii se prabusesc pretutindeni, întorcându-se la multimea lumeasca, înapoi la cocaina, înapoi la gasti - jucând rolul ipocritilor si al pretinsilor evanghelici. Pastorii lor sunt atât de usor înselati deoarece sunt orbi pe deplin. Pa vel a avut dreptate, “Caci e rusine numai sa spunem ce fac ei în ascuns” (Efeseni 5:12). Însasi muzica ce o interpreteaza îi conduce înapoi spre întuneric.
Acum - probabil e prea târziu! Au respins reprosul profetilor si veghetorilor care predicau adevarul. Ei sunt ca aceia despre care a avertizat Pavel, care au devenit atât de pierduti în ignoranta si orbirea spirituala, încât nu mai au sentimente de condamnare. Sunt prinsi în caile lor lumesti! Eu sunt atât de orbi încât cred ca-L slavesc pe Hristos si binecuvânta multimi de tineri la care biserica “nu poate ajunge.”
“…se vor vedea izgoniti în întunerec bezna…” (Isaia 8:22).
Mustru vorbirea lor dulceaga, predicatori superficiali cu pacatul. Aceeasi pastori vor trebui sa stea odata înaintea scaunului de judecata al lui Hristos si sa raspunda - nu doar pentru cântaretii din grija lor - ci pentru toti tinerii crestini pe care i-au ranit si distrus. Fara sa ma eschivez, declar ca acei slujitori lasi, ce vor mai degraba sa fie iubiti si onorati decât sa fie respinsi pentru predicarea adevarului, conduc aceasta generatie într-un întuneric spiritual adânc.
Daca am avea mai multi predicatori si evanghelisti sfinti, îndrazneti care sa învete si predice adevarul lui Hristos cu puritate si autoritate, nu am mai avea de înfruntat în bisericile noastre o generatie tânara cazuta, iubitoare de placeri, cu o minte lumeasca - tineri care nici macar nu cunosc poruncile unui Hristos sfânt.
Nu acuz pe toti predicatorii si învatatorii - îi multumesc lui Dumnezeu pentru acei câtiva care nu tremura de frica multimii si nu se compromit de dragul numarului si al succesului. Poate ca tinerii nu vor lua aminte la noi cei care strigam împotriva poftei lor dupa lume - însa când se vor precipita judecatile, ei se vor întoarce înspre cei care predica sfintenia pentru un cuvânt sigur de la Dumnezeu.
E murdarie în Sion, iar strainii au fost slaviti în casa lui Dumnezeu - de catre lideri crestini orbi, compromisi si fara discernamânt. Acestia numesc raul bine si sfatul unui Dumnezeu drept este putin pretuit. Inimile sunt împietrite, urechile astupate, ochii închisi - deoarece mândria, carnea si distractia neevlavioasa întristeaza Duhul Sfânt chiar în templul Sau.
Isaia a avertizat, “…ca putregaiul le va fi radacina lor,… caci au nesocotit legea Domnului ostirilor, si au dispretuit cuvântul Sfîntului lui Israel. De aceea Se si aprinde Domnul de mînie împotriva poporului Sau…” (Isaia 5:24, 25).
Iadul trebuie sa fie extaziat la spectacolul slujitorilor care nu doar ca abdica la standardele muzicii imorale a celor tineri - ci chiar promoveaza ceea ce doar demonii ar trebui sa promoveze. Cine aduce aceste trupe lumesti în biserici pentru concerte? Cine încurajeaza tineretul sa îmbratiseze muzica diavolilor? Cine ridiculizeaza evanghelistii, profetii si veghetorii care striga împotriva ei? Cine o aduce la radio, T.V. si cine promoveaza concertele si festivalele care acum degenereaza în showuri satanice? Sunt pastorii, lucratorii cu tinerii, patronii si managerii radio-ului si posturile TV crestine. Vor trai cu totii ca sa vada roadele nedrepte ale evangheliei lor usoare si compromise - în timp ce chiar copiii lor vor cadea condusi de spiritul acestei lumi.
Dictionarul Webster defineste prostitutia precum „parasirea adorarii lui Dumnezeu pentru adorarea idolatriei”. Un proxenet e acela care o procura sau promoveaza. Orice lider spiritual care procura si promoveaza aceasta idolatrie, abandonând adevarata închinare, e un real proxenet. Pavel afirma cu vehementa, „Niciun curvar (proxenet), niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinator la idoli, n-are parte de mostenire în Împaratia lui Hristos si a lui Dumnezeu.” (Efeseni 5:5).
Tinerilor - nu ascultati proxenetii în loc sa-l ascultati pe apostolul Pavel - ce a avertizat, “Nimeni [chiar predicatori] sa nu va însele cu vorbe desarte [goale]; caci din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste oamenii neascultatori. Sa nu va întovarasiti dar deloc cu ei.” (Efeseni 5:6, 7).
“si nu luati deloc parte la lucrarile neroditoare ale întunerecului, ba înca mai de graba osânditi-le.” (Efeseni 5:11).
Toata lucrarea spirituala care este patata cu cea mai mica urma de întuneric, Dumnezeu o numeste lucrare zadarnica! Acest lucru combate marea minciuna a diavolului promovata de sustinatorii unui “nou val” de muzica, care argumenteaza, “Nu poate fi de la diavolul. Priviti cât de multi tineri sunt salvati! Ascultati marturiile lor minunate. Ei ating cu adevarat tinerii - multi sunt mântuiti. Ei vorbesc într-un mod pe care tinerii îl înteleg - ei îl glorifica pe Hristos prin vorbirea lor.”
Dumnezeu niciodata nu judeca o lucrare dupa rezultate. Nimeni nu are mai mult success în a-si tine convertitii decât musulmanii. Nici o biserica nu e mai bogata decât Vaticanul. Martorii lui Iehova pretind ca ei câstiga multimi pentru Hristos.
Dumnezeu judeca totul prin lumina! Aceasta înseamna, cât de dumnezeiesc, cât de asemanator cu Hristos este - cât de clar, de pur, de transparent este. El respinge si scuipa afara din gura ceea ce are chiar si o pata întunecata. Ioan a vazut Orasul Sfânt coborând din ceruri de la Dumnezeu, având gloria lui Dumnezeu. Acesta e un popor sfânt, o mireasa înfrumusetata si pregatita pentru Mire. Caracteristica ei principala este aceasta: “Lumina ei era ca o piatra prea scumpa, ca o piatra de iaspis, stravezie ca cristalul!” (Apocalipsa 21:11).
Tot ceea ce e din Dumnezeu e clar precum cristalul! E o sfintenie atât de pura, atât de transparenta precum o piatra pura de iaspis. Aceia ce sunt numarati în acest sfânt Sion, acest Nou Ierusalim venind de la Dumnezeu - au pasit cu totii în lumina. Nu exista deloc întuneric în ei - au fost transformati în Lumina Sa! Ei umbla în lumina - urasc întunericul - îl resping orisiunde apare. Inamicul a aparut în cercurile religioase ca sa distruga ce este pur si curat prin introducerea unui element pagân ce creaza umbra sau ceata. Daca Satan poate injecta cel mai mic grad de eroare, sau germene rau, el stie ca Duhul Sfânt se va retrage din cauza întristarii. De aceea nici un amestec - nici o umbra de pagânism întunecat nu trebuie permis în biserica lui Hristos.
De asemenea, Biblia vorbeste despre fiecare samânta ce rodeste dupa felul ei (Geneza 1:12). O samânta rea produce un fruct rau, care adesea nu e recunoscut decât la maturitate. “Profetii” rock & roll ai acestei generatii seamana o samânta dupa felul lor - o samânta care într-o zi va produce un rod ce se va vesteji si muri. Iuda spune acest lucru foarte clar, “…se ospateaza fara rusine împreuna cu voi, si se îndoapa deabinelea; niste nori fara apa, mînati încoace si încolo de vînturi, niste pomi tomnatici fara rod, de doua ori morti, desradacinati” (Iuda 12).
Cum ramâne cu marturiile care suna bine, predicile sincere si convingatoare? Pavel are raspunsul. “Va îndemn, fratilor, sa va feriti de ceice fac desbinari si tulburare împotriva învataturii, pe care ati primit-o. Departati-va de ei. Caci astfel de oameni nu slujesc lui Hristos, Domnul nostru, ci pîntecelui lor; si, prin vorbiri dulci si amagitoare, ei însala inimile celor lesne crezatori” (Romani 16:17, 18).
Cât de mult are nevoie poporul Domnului de discernamânt. Înselaciuni mari abunda în tot locul, nu doar legate de muzica rock si punk a celor tineri ci si legate de noile forme de închinare si lauda ce sunt promovate. Unele izvorasc din Duhul Sfânt însa multe izvorasc din carne - si doar cei ce umbla în lumina cunosc diferenta.
Exista astazi în tara o lucrare de reînsufletire a închinarii si laudei cu o mare focalizare asupra rugaciunii, mijlocirii si unei noi revelatii. Nu e vorba de acei crestini, din ce în ce mai multi, care stau timp de una sau doua ore - cu adunari mari cântând si laudând cu voce tare. Sunt zâmbete, râsete, bucurie, batut din palme, mâini ridicate, dans - niciodata în timpurile moderne n-a fost o strigare mai mare în tabara.
Îi multumesc lui Dumnezeu pentru cei din tabara care se închina în Duh si adevar - care ridica mâini curate si au inimi nepatate - care vin înaintea sfinteniei Lui cu o inima zdrobita si un duh mâhnit. Daca acestia umbla în sfintenie, tremurând la Cuvântul lui Dumnezeu, cu cainta si liberi de orice legaturi ale pacatului - e o jertfa glorioasa si acceptabila înaintea Domnului. Dumnezeu locuieste în mijlocul laudelor poporului Sau - dar numai daca acel popor umbla în dreptate.
Exista o strigare a celui biruitor si a celui idolatru - si ar fi bine daca am cunoaste diferenta. Domnul i-a poruncit lui Moise „Scoala si pogoara-te; caci poporul tau, pe care l-ai scos din tara Egiptului, s-a stricat. Foarte curând s-au abatut dela calea, pe care le-o poruncisem Eu; si-au facut un vitel turnat, s-au închinat pâna la pamânt înaintea lui, i-au adus jertfe” (Exod 32:7, 8).
În timp ce Moise si Iosua s-au apropiat de tabara lui Israel, Iosua “a auzit glasul poporului, care scotea strigate…” (vs. 17). Nu era însa strigatul celor care au cucerit vrajmasul. Moise, un adevarat pastor ce a venit împrospatat chiar din prezenta lui Dumnezeu - putea sa discearna cu usurinta ca strigatul puternic ce venea de la poporul ales al Domnului nu era curat. Ceva era foarte gresit - nu rasuna de sfintenia lui Dumnezeu.
Moise a spus, “Strigatul aceasta nu -i nici strigat de biruitori, nici strigat de biruiti; ce aud eu, este glasul unor oameni cari cînta!” (Exod 32:18).
Era doar un sunet fara înteles, superficial - însa un lucru dezgustator în urechile unui Dumnezeu sfânt. Ei nu aveau dreptul sa cânte: inimile lor tânjeau dupa un idol. Inimile lor erau date placerii si distractiei. Ei stateau înaintea unei vaci de aur - si în numele Domnului aduceau arderi de tot. Poporul “a sezut de a mîncat si a baut; apoi s'au sculat sa joace…” (Exod 32:6).
Am primit multe scrisori de la crestini de care stiu ca au trecut prin scoala lui Hristos. Ei au ajuns prin multa suferinta si lupta spirituala într-un loc în Dumnezeu unde nimic altceva nu mai conteaza decât cunoasterea plinatatii lui. Au fost condusi de o asemenea foame adânca pentru Dumnezeu încât au început sa înseteze dupa Hristos precum “cerbul înseteaza dupa apa.” Mi-au marturisit cât de straini se simt în acele adunari imense unde strigatul din tabara îsi face aparitia. Totul arata bine, si suna bine la suprafata. Însa ei nu pot lua parte deoarece sesizeaza ca ceva este fundamental gresit. Ei nici nu-si pot explica aceasta - Duhul lui Dumnezeu din ei nu-i lasa sa ia parte la aceasta. Acestia sesizeaza un fel de întuneric cumplit - ceva subtil, totusi amenintator despre toata firea pamânteasa ce acompaniaza cântarea, strigarea si dansul. Este aproape prea professional, prea formal, prea carnal. Când pleaca, se gândesc în ei însisi, “Sunt eu - e ceva gresit cu mine? Judec prea tare? De ce nu ma simt bine în mijlocul tuturor acestor cântece si dansuri?
Cei care au pasit în lumina pot sa discearna cu usurinta umbrele întunericului. Acestia nu vor fi înselati de strigate false, dansuri false, închinare falsa sau rugaciune falsa.
Sfintii adevaratului Sion se bucura cu frica! (Psalmul 2:11). Ei stiu ca bucuria apartine doar “celui cu inima curata” (Psalmul 97:11). Ei pot cânta si dansa când Duhul îi misca, însa împreuna cu David ei pot spune, “Sionul aude lucrul acesta, si se bucura, se veselesc fiicele lui Iuda de judecatile Tale, Doamne” (Psalmul 97:8). Sfintii Sionului, “Aduceti multumiri Domnului la amintirea sfinteniei Lui” (Psalmul 97:12 KJV)
Nu strigare si lauda punk sau rock sau falsa pentru cei care umbla în lumina. Ei îl slavesc atât pentru bunatatea Lui cât si pentru ca tremura înaintea marelui si teribilului Sau nume.
“Domnul este mare în Sion, si înaltat peste toate popoarele… popoarele tremura… Sa laude oamenii Numele Tau cel mare si înfricosat, caci este sfînt!” (Psalmul 99:1-3)