Da, poate că Îl iubești pe Dumnezeu și Îl cauți, dar nu este suficient. Adevărata victorie în Hristos nu este că L-ai căutat pe Dumnezeu, ci mai degrabă că El te-a căutat pe tine. El a venit după tine. El te-a urmărit.
David a știut acest lucru când a scris Psalmul 119:175-176 „Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, și judecățile Tale să mă sprijine! Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale!” David Îi spune lui Dumnezeu: „M-am pierdut! Rătăcesc. Simt o răceală a inimii, o lipsă de dorință pentru rugăciune. Nu mai am acel sentiment de anticipare când intru în casa Domnului.”
Când mândria și mânia încep să se agite în inimile noastre, când pofta este în ochii noștri, când ne simțim departe de Dumnezeu, suntem ca oile pierdute.
Cartea Osea descrie durerea lui Dumnezeu față de poporul Său care Îi era necredincios, comentând: „Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine!” (Osea 11:7). Există o aplecare în noi către păcat, o tendință naturală de a ne îndepărta de Dumnezeu și de la căile Lui drepte. David a recunoscut acest lucru în sine, dar răspunsul său nu a fost: „Voi veni la tine, Doamne! Am să te caut, Doamne!”
David știa starea inimii sale. Știa că are nevoie de ceva mai puternic decât propria voință. Acum cred și învăț că cei care Îl caută cu stăruință pe Domnul Îl vor găsi (vezi Ieremia 29: 12-13) și că cei care sunt pasionați pentru lucrurile Domnului vor fi răsplătiți (vezi Iacov 1:12). Însă dragostea lui Dumnezeu este cea care ne inițiază relația cu El.
Avem nevoie de dragostea păstorului pentru a ne găsi și a ne salva. Inima și puterea Lui, nu a noastră, sunt ceea ce ne va atrage înapoi de pe căile pierdute și strâmbe.