„Din pricina zarvei vrăjmașului și din pricina apăsării celui rău... îmi tremură inima în mine și mă cuprinde spaima morții, mă apucă frica și groaza și mă iau fiorii... Eu zic: O, dacă aș avea aripile porumbelului, aș zbura și aș găsi undeva odihnă!” (Psalmul 55:3-6) David vorbește despre un atac satanic atât de sever încât i-a epuizat puterea și răbdarea și l-a determinat să își dorească să fugă. El a gemut: „Există durere în sufletul meu, o presiune care nu se oprește niciodată. Este o bătălie care nu se termină niciodată și mă îngrozește. Doamne, nu te mai ascunde de mine, te rog, ascultă-mi plângerea și fă-mi o cale de evadare!”
Care a fost cauza luptei îngrozitoare a lui David? Era o voce: „Din cauza glasului dușmanului” (55:3). În ebraică, sensul aici este „vocea unui om”. Satana vorbea, împreună cu opresorii săi demonici.
Ce a făcut David în această privință? El a strigat către Domnul după ajutor, cerându-I să aducă la tăcere acuzațiile dușmanului: „Nimicește-i, Doamne, împarte-le limbile!” (55:9). „Întruna ei îmi ating drepturile și n-au decât gânduri rele față de mine. Uneltesc, pândesc și îmi urmăresc pașii, pentru că vor să-mi ia viața.” (56:5-6)
Mărturia lui David ne arată clar tuturor: acesta este războiul. Ne confruntăm cu puteri rele în lupta pentru credința noastră împotriva tatălui minciunilor. Și singurul mod în care putem lupta este să strigăm la Domnul după ajutor.
La fel ca alți sfinți slujitori ai lui Dumnezeu, David a venit prin bătălia sa și a fost folosit cu putere ca niciodată. Preaiubiților, aceeași bucurie ne așteaptă chiar dincolo de eclipsa noastră de credință. Totuși, atunci când ne aflăm la nivelul cel mai de jos – în punctul cel mai adânc al necredinței noastre, Dumnezeu Își face cea mai profundă lucrare în noi, pregătindu-ne să-L glorificăm.
Ați fost cernut recent, credința voastră parând să eșueze într-o oră întunecată? Vă îndemn să faceți trei lucruri: (1) Odihnește-te în dragostea lui Dumnezeu față de tine! (2) Să știi că, oricât de adânci ar fi gândurile tale de necredință, Domnul vede prin ceea ce treci, iar dragostea Lui față de tine nu se clatină niciodată. (3) Fă cum a făcut David și strigă către Domnul zi și noapte: „Doamne, Dumnezeul mântuirii mele! Dimineața rugăciunea mea se înalță către Tine! Apleacă-Ți urechea la strigătul meu!”