Când ne gândim la stilul nostru de viață ca urmași ai lui Isus, multora dintre noi nu se potrivește modelului Noului Testament. Hristos i-a trimis pe cei doisprezece discipoli să ducă mai departe vestea bună, să-i vindece pe bolnavi și să fie vase potrivite pentru a putea aduce Împărăția Lui pe pământ (vezi Marcu 16: 15-18). Mai târziu, El a trimis șaptezeci de ucenici cu aceleași instrucțiuni (vezi Luca 10: 1-16). El a spus la fiecare din grup: "Tot ce v-am învățat să faceți - să propovăduiți Evanghelia, să vindecați pe cei bolnavi și să vestiți împărăția Mea - trebuie să faceți în Numele Meu. Acum mergeți în toată lumea și împliniți ce v-am poruncit. "
Acesta este modelul Noului Testament. Dar diferența dintre acesta, și modul în care ne trăim credința noastră, este mare. La un capăt este puterea minunată a lui Dumnezeu, iar la capătul opus este stilul nostru de viață. Ce ne împiedică să facem lucrările lui Isus? Cred că este faptul că avem nevoie de un botez al iubirii Sale.
O barieră, mai mult decât orice altceva, ne împiedică să iubim cu îndrăzneală, așa cum a făcut Isus. Această barieră este teamă! Când ne gândim la a face lucrările lui Isus, ne temem de oameni, de ceea ce ar putea crede și de a nu greși. Apostolul Ioan se adresează direct în privința acestui lucru: "În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste." (1 Ioan 4:18).
Pavel enumeră darurile care vin în urma eliberării de frică: "Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. " (2 Timotei 1: 7). Nimic din capacitatea noastră umană nu ne poate umple cu un duh de putere și iubire, și nu ne poate dărui o minte sănătoasă. Acestea sunt daruri ale lui Dumnezeu și le dă tuturor celor care I le cer. Când ne eliberează de frică, suntem în stare să iubim oamenii prin dragostea Lui și să slujim celor care se află în profunde nevoi. Dragostea Lui schimbă totul!