„Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paște oile, îi va zice, când vine de la câmp: „Vino îndată și șezi la masă”? Nu-i va zice mai degrabă: „Gătește-mi să mănânc, încinge-te și slujește-mi până voi mânca și voi bea eu; după aceea, vei mânca și vei bea și tu”? Va rămâne el îndatorat față de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi s-a poruncit, să ziceți: „Suntem niște robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.” (Luca 17:7-10)
Știm că stăpânul este Isus, iar slujitorul de aici este reprezentat de fiecare credincios. Slujitorul muncește din greu toată ziua și când a terminat, acesta are nevoie să se hrănească. El se așteaptă să-l audă pe stăpânul său ca în schimbul muncii grele să îi fie oferită hrană pentru a-l reîmprospăta. În schimb, stăpânul poruncește: „Pune-ți șorțul și servește-mă mai întâi! Atunci poți mânca.”
La prima vedere, această comandă pare aspră și epuizantă, totuși nu poate fi departe de adevăr. Ceea ce se spune de fapt este: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vă vor fi date pe deasupra!” El le spusese deja ucenicilor Săi: „V-am numit prieteni” (Ioan 15:15). Iar acum El spune: „Voi sunteți slujitorii Mei, dar vă numesc prieteni. Iar în Mine există un loc care numai prin prietenia ta poate fi împlinit. Da, știu că ai lucrat toată ziua pe câmpuri, dar vreau să stai la masa Mea – aici sunt atât de multe lucruri pe care vreau să ți le spun.” Acest lucru ar trebui să schimbe modul în care privești comuniunea și să îți revoluționeze viața de rugăciune.
În mod clar, această pildă este despre hrănirea lui Hristos și, în mod evident, Domnul nostru consideră acest act drept cea mai înaltă chemare a noastră. Puteți obiecta: „Am crezut că cea mai mare chemare a noastră este să mergem pe câmpurile de recoltare pentru a lucra.” Aceasta este cu siguranță o chemare înaltă, dar Isus spune că nu este cea mai înaltă. „Înalta chemare a lui Dumnezeu în Hristos Isus”, așa cum se referă Pavel în Filipeni 3:14, este de a avea comuniune și intimitate cu Hristos.
Isus spune: „Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.” (Apocalipsa 3:20). Ar trebui să ne umilească profund faptul că Isus Își dorește să fie lângă noi și să vorbească cu noi.