În toată Scriptura, cele mai mari revelații ale bunătății lui Dumnezeu au fost descoperite oamenilor în vremurile lor de necaz, calamitate, izolare și încercări. Vedem un exemplu de acest fel în viața lui Ioan. Timp de trei ani, acest ucenic a stat „la pieptul lui Isus”. A fost un timp de odihnă, pace și bucurie, cu puține necazuri sau încercări. El L-a cunoscut pe Isus doar ca Fiul Omului. Deci când a primit el revelația lui Hristos în toată slava Sa?
S-a întâmplat abia după ce Ioan a fost scos în lanțuri din Efes. A fost exilat pe Insula Patmos, unde a fost condamnat la muncă grea. Nu avea părtășie, familie sau prieteni care să-i aducă mângâiere. Trebuie să fi fost o perioadă plină de deznădejde, momentul cel mai de jos din viața sa.
Atunci a primit Ioan revelația Domnului Său care avea să devină partea de final a Scripturii: Cartea Apocalipsa. În momentele cele mai grele, a fost luminat de Duhul Sfânt și Ioan L-a văzut pe Isus așa cum nu-L mai văzuse niciodată. L-a văzut literalmente pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu.
Ioan nu a primit această revelație cât timp a trăit Isus pe pământ și nici când lucra alături de ceilalți apostoli. Nu, ci în momentele sale cele mai grele Ioan L-a văzut pe Hristos în toată slava Sa. Această revelație incredibilă l-a pus pe Ioan cu fața la pământ, dar Isus Și-a pus mâna peste el și l-a liniștit, spunând: „Nu te teme; Eu sunt Cel Dintâi și Cel de pe Urmă. Eu sunt Cel Viu. Am fost mort, și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților.” (Apocalipsa 1:17-18)
Cred că această descoperire este făcută fiecărui slujitor care se roagă, care este îndurerat și se află în momente de restriște. Duhul Sfânt spune: „Isus ține toate cheile vieții și ale morții, așa că zilele fiecăruia sunt în mâinile Sale”. Această revelație este menită să aducă pacea în inimile noastre. Ca și Ioan, trebuie să ni-L închipuim pe Isus stând în fața noastră, ținând cheile vieții și ale morții, asigurându-ne: „Nu vă temeți! Eu țin toate cheile.”
Care ar fi răspunsul nostru? La fel ca Iov, trebuie să spunem cu credință: „Domnul a dat și Domnul a luat; binecuvântat fie Numele Domnului!” (Iov 1:21)