Ca urmași ai lui Hristos, trebuie să fim atenți să nu cădem într-o capcană preferată de-a lui Satan: devenind încurcați în mentalitatea culturală și politică volatilă care este frecventă în lumea noastră. În timp ce Satan face ca lumea să fie furioasă pe creștini, el încearcă să ne facă să fim supăraţi și răzvrătiţi împotriva lor. Cu alte cuvinte, el vrea să înlocuiască pacea noastră profundă în Isus cu dispută, făcându-ne mai degrabă să opunem rezistenţă atacurilor persecuției decât să le îndurăm pentru binele Evangheliei.
Biserica nu este implicată într-un joc de șah cu lumea seculară, făcând mişcări strategice cu un scop în minte: câștigarea războiului cultural. Dar dacă nu suntem atenți, putem fi prinși în acest "joc" și să fim secătuiţi de toată sarea și lumina pe care Hristos ne-a dat-o pentru a-Şi îndeplini scopurile aici pe pământ.
Această luptă culturală nu este nimic nou. Gândiți-vă la genocidul îngrozitor care a avut loc în Israel când s-a născut Isus. „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere şi bocet mult.” (Matei 2:18) Isus a crescut într-o cultură în care nu erau băieți de vârsta Lui, pentru că toți fuseseră măcelăriţi. El ar fi putut să crească cu răzbunare în mintea Sa, gândind: „Irod va plăti pentru ceea ce a făcut tuturor fraților mei evrei. Într-o zi îl voi face să plătească!”
În schimb, când Isus era un tânăr de treizeci de ani, El a început să vestească vestea cea bună, vindecând pe cei bolnavi, făcând minuni, chiar înviind pe cei morți. Pe scurt, era vorba de lucrarea Tatălui Său. Și-a păstrat concentrarea! Chiar și atunci când Fariseii I-au zis că Irod Antipa dorea să-L omoare (vezi Luca 13:31), le-a spus să-i comunice regelui că va continua să facă ceea ce făcea. El știa că Irod era o ameninţare, dar nu se va lăsa distras să se lupte cu el, pentru că intenționa să-și îndeplinească scopul de a elibera pe toți captivii!