În ascultare de Dumnezeu, Avraam a luat pe Isaac, fiul său, în călătorie către munte pentru a-l oferi ca jertfă. Pe drum, Isaac l-a întrebat pe tatăl său: „Unde este mielul pentru jertfă?” Avraam a răspuns cu credință: „Fiule, Dumnezeu Însuși va purta de grijă de mielul pentru arderea de tot” (vezi Geneza 22:8). Și Dumnezeu așa a făcut, călăuzind pe Avraam să găsească un berbec într-un tufiș.
Credința lui Avraam ne vorbește cu claritate nouă astăzi, întocmai cum a vorbit lui Isaac: „Măcar dacă te-ai uita, ai vedea că Dumnezeu poartă de grijă pentru jertfă.”
Măcar dacă poporul lui Dumnezeu ar fi crezut cuvintele lui Ioan Botezătorul. Iată unul dintre profeții poporului lor, respectat și de încredere, care a spus despre Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Mai târziu Ioan din nou a L-a identificat pe Isus în felul acesta: „Și, pe când privea pe Isus umblând, a zis: ‚Iată Mielul lui Dumnezeu!‘”
Dumnezeu a oferit propriul Miel pentru sacrificiu: Isus, singurul lui Fiu. Iar când Hristos a fost crucificat, îngropat și înviat din morți, El a devenit jertfa noastră de ispășire, pacea noastră. Isus de bună voie a luat asupra Lui însuși păcatul nostru, vina noastră și rușinea noastră. El a murit și a înviat pentru a elibera pe toți oamenii.
„Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpărați din felul deşert de vieţuire pe care-l moșteniserăți de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la sfârșitul vremurilor pentru voi, care, prin El, sunteți credincioși în Dumnezeu, care L-a înviat din morți şi I-a dat slavă, pentru ca credința şi nădejdea voastră să fie în Dumnezeu ” (1 Petru 1:18-21).
La fel ca Bisericii de acum două mii de ani, și nouă ni se aduce aminte de acest glorios adevăr: „Hristos este speranța noastră!”