Din păcate, o mare parte din ucenicii lui Hristos din zilele noastre se aseamănă cu o vale a oaselor uscate în varianta modernă (vezi Ezechiel 37:1-14). Este o pustie umplută cu scheletele învechite ale creștinilor căzuți. Slujitori și alți credincioși loiali au căzut într‑un păcat vechi. Acum sunt plini de rușine, ascunzându-se în peșterile făurite de mintea lor. La fel ca Ieremia, ei s-au convins: „Nu voi mai menționa de El [Domnul] și nici nu voi mai vorbi în Numele Lui.” (Ieremia 20:9)
Dumnezeu încă ne mai întreabă și astăzi cum l-a întrebat pe Ezechiel: „Pot să mai trăiască aceste oase uscate?” Răspunsul la această întrebare este „Da!” cu siguranță. Cum? Se întâmplă prin reînnoirea credinței noastre în Cuvântul lui Dumnezeu.
Cuvântul Domnului este un foc mistuitor. Este într-adevăr, singura lumină adevărată pe care o avem în nopțile noastre grele de deznădejde. Este singura noastră apărare împotriva minciunilor inamicului atunci când el șoptește: „Totul s-a terminat. Ai pierdut focul și nu îl vei mai recupera niciodată”.
Singurul lucru care ne va scoate din întunericul nostru este credința, iar credința vine prin ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să ne agățăm pur și simplu de Cuvântul care a fost sădit în noi. Domnul a promis: „Nu te voi lăsa să cazi; de aceea, nu ai niciun motiv să deznădăjduiești! Nu ai niciun motiv să renunți. Găsește-ți odihna în Cuvântul Meu!”
Poate te gândești: „Dar această noapte întunecată este mai rea decât tot ce am cunoscut vreodată. Am auzit o mie de predici din Cuvântul lui Dumnezeu, dar niciuna din ele nu mi se mai pare de folos acum”. Nu te necăji; Focul lui Dumnezeu încă arde în tine, chiar dacă nu îl poți vedea. Trebuie să torni pe acel foc combustibilul credinței. Vei face acest lucru prin a avea încredere în Domnul. Când vei face așa, vei vedea că toate îndoielile și poftele vor fi mistuite.
Duhul lui Dumnezeu suflă viață din nou peste fiecare morman de oase uscate. Le amintește de Cuvântul pe care l-a sădit în ei. Cei care au murit odată sunt înviați și plâng așa cum a făcut-o cândva Ieremia: „Focul lui Dumnezeu a fost prea mult timp închis în mine. Pur și simplu nu pot să îl mai opresc. Simt puterea Domnului care mă ridică. El pune viață în mine și voi vorbi Cuvântul pe care mi l-a dat. Voi proclama mila și puterea Sa de vindecare”.