Mulți dintre noi avem o idee greșită despre ceea ce înseamnă „a te afla în prezența lui Dumnezeu”. Avem tendința să ne gândim la ea asemenea unui sentiment, unei emoții sau a unui moment supranatural. Acestea pot însoți prezența lui Dumnezeu, însă ele nu o definesc. Prezența lui Dumnezeu este pur și simplu El însuși, ființa Sa.
Prin Duhul Sfânt care locuiește în noi, purtăm întotdeauna prezența lui Dumnezeu cu noi – iar acesta este un lucru incredibil. Pavel spune: „Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.” (Coloseni 1:27)
În vremea Vechiului Testament, Domnul Și-a făcut cunoscută prezența despicând cerurile, manifestându-Se printr-un stâlp de foc sau printr-un nor de fum. Însă când a venit Isus, modul prin care putem experimenta prezența lui Dumnezeu a fost schimbat. Prin Hristos, am ajuns de fapt să vedem prezența lui Dumnezeu. Viața lui Isus a dezvăluit cu exactitate cum este Dumnezeu – cum este în totalitate plin de iubire, har, milă, putere, adevăr și neprihănire. Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca o reprezentare exactă a naturii Tatălui ceresc.
Un fapt mai incredibil este atunci când Duhul Sfânt locuiește în noi, și are loc o transformare în momentul în care Îl primim pe Isus: „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” (2 Petru 1:3-4).
A avea natura lui Dumnezeu în noi înseamnă a nu mai fi necesară vreo străduire ca să fim sfinți; noi suntem sfinți, prin virtutea prezenței Sale în noi. Nu trebuie să încercăm să fim acceptabili, suntem făcuți acceptabili de către El. Nu trebuie să încercăm să fim buni; deja suntem buni prin natura Sa divină, care locuiește în noi prin Duhul Său.
Isus v-a cumpărat o viață eliberată de rușine și frică. Puteți trăi în liniște fără obstacole sau condamnări. De aceea Pavel îndeamnă: „Fraților, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:13-14)