Biblia ne spune că Iacov a primit o revelație incredibilă printr-o întâlnire față în față cu Dumnezeu: „Iacov a numit locul acela Peniel: căci L-am văzut pe Dumnezeu față în față și totuși am scăpat cu viață” (Geneza 32: 30). În ce circumstanțe a primit el această revelație? În momentul cel mai de jos și cel mai înspăimântător din viața lui Iacov. La acea vreme, Iacov era prins între două forțe puternice: socrul său supărat, Laban, și fratele său Esau, care se înstrăinase de el.
Iacov muncise de mai bine de douăzeci de ani pentru Laban, care îl înșelase de fiecare dată. În cele din urmă, Iacov se săturase, așa că și-a luat familia și a plecat fără să-i spună ceva lui Laban.
Laban l-a urmărit din est cu o armată mică, gata să-l omoare pe Iacov. Abia când Dumnezeu l-a avertizat pe Laban în vis să nu-i facă rău, acest om și-a lăsat ginerele să plece. Cu toate acestea, imediat ce Laban a ieșit din cadru, Esau a venit din vest. Și el conducea o armată mică de aproximativ 400 de oameni, care părea gata să-l omoare pe fratele său pentru că i-a furat dreptul de întâi născut.
Iacov s-a văzut în fața unui adevărat dezastru, fiind convins că era pe punctul de a pierde totul. Situația părea fără speranță; totuși, în momentele acelea grele, Iacov a avut o întâlnire cu Dumnezeu cum nu mai avusese niciodată. El s-a luptat cu un înger despre care cercetătorii spun că ar fi fost Domnul Însuși.
Acum, gândește-te la Iov. În momentul cel mai greu al lui Iov, Dumnezeu i s-a arătat în mijlocul furtunii și Domnul i-a dat acestui om una dintre cele mai mari revelații despre Sine care au fost acordate vreodată vreunei ființe umane.
Dumnezeu a descris misterele lumii naturale, începând cu universul până la adâncimile mării. El i-a arătat secretele creației. Lui Iov i s-a arătat slava și măreția deplină a lui Dumnezeu și el a trecut de acea experiență lăudându-l pe Dumnezeu și spunând: „Știu că Tu poți totul și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale… Da, am vorbit, fără să le înțeleg, de minuni care sunt mai presus de mine și pe care nu le pricep. Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut!” (Iov 42:2-3,5).
Ceva minunat se întâmplă atunci când ne încredem pur și simplu în Domnul nostru. O pace vine peste noi, care ne permite să spunem: „Nu contează cum se va termina această încercare. Dumnezeul meu are totul sub control. Nu am de ce să mă tem.”