„Când a ajuns, Eli aştepta stând pe un scaun lângă drum, căci inima îi era neliniştită pentru chivotul lui Dumnezeu. La intrarea lui în cetate, omul acesta a dat de veste şi toată cetatea a strigat.“ (1 Samuel 4:13)
Cuvântul „neliniștită”, așa cum este folosit aici, înseamnă a se afla în durere, în suferință. În această perioadă a vieții sale, Eli era bătrân și infirm, ochii i se întunecaseră, autoritatea lui spirituală scădea, iar fiii lui erau preoți corupți. Toate lucrurile în jurul lui păreau fără speranță.
Eli privea cum chivotul legământului era luat - gloria lui Dumnezeu părăsea tabăra, iar el era în mare parte responsabil. Ca mare preot, el de multe ori văzuse ofranda jertfelor, însă totul fusese un ritual, fără nicio semnificație spirituală. Teama de Domnul nu mai era în inimile oamenilor, iar Eli știa că fără prezența lui Dumnezeu totul era pierdut. Recunoașterea a ceea ce se întâmpla a făcut ca inima lui să tremure.
Există însă și un altfel de tremur, acela care provine din bucurie. Duhul lui Dumnezeu a uimit biserica Lui atunci când El le-a spus: „Căci copiii lui Israel vor rămâne multă vreme fără împărat, fără căpetenie, fără jertfă, fără chip de idol, fără efod şi fără terafimi.“ (Osea 3:4) Cu alte cuvinte, Dumnezeu dădea la o parte toate clădirile lor de cult și le dărâma tot în ceea ce depindeau.
Dar apoi le-a promis: „După aceea, copiii lui Israel se vor întoarce şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor şi pe împăratul lor David; şi vor tresări la vederea Domnului şi a bunătăţii Lui, în vremurile de pe urmă. “ (3:5)
Imaginați-vă dacă biserica voastră nu ar mai avea predicatori sau chiar clădiri în care să se întâlnească. Ce ați face? Ei bine, dacă Dumnezeu ar înlocui toate aceste lucruri cu o inimă care să‑L caute, ar merita totul. Dacă nu-L avem pe Isus, nu avem nimic! Cere-I lui Dumnezeu să-ți dea o inimă care se cutremure la Cuvântul Său, pentru a vă stârni un dor de prezența Lui.