Dacă ar fi să devenim mai mult „din ceea ce suntem cu adevărat”, am deveni mai răi și mai plini de certuri unii față de alții. Dacă nu ar fi harul simplu al lui Dumnezeu, lumea noastră ar fi distrusă.
Adesea găsim sărăcie relațională chiar și în biserică, nu doar în lume. Găsim în propriile noastre vieți un egoism puternic care ne conduce ambițiile și direcția în viață. Găsim lipsă de rugăciune și lipsă de închinare. Nu putem accepta victoria deplină și viața veștii bune a Evangheliei până când nu înțelegem cât de decăzută este natura noastră și cât de departe suntem de Dumnezeu.
În Filipeni, Pavel ne oferă o veste bună care combate această sărăcie relațională și egoismul din viețile noastre. În acest text este inclusă o promisiune care schimbă lumea.
„Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă! Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape. Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.”
„Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.” (Filipeni 4: 4-8)
Domnul este aproape. Pacea lui Dumnezeu ne va păzi inimile și mințile. Fără conștientizarea propriului nostru păcat profund, iar apoi a acestei promisiuni, nu putem cunoaște bucuria veștii bune despre venirea lui Hristos, trăind o viață perfectă, înțelegând moartea și învierea Sa și transferul neprihănirii Sale asupra noastră.