Când profetul Samuel era un băiat tânăr, el credea că-l aude pe învăţătorul său, Eli, care-l strigă în mijlocul nopții. De fapt, era vocea Domnului, dar Samuel nu știa încă cum să discearnă vocea Domnului. După ce Samuel a întrebat de Eli de trei ori, Eli l-a instruit pe Samuel să răspundă: „Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă.” (1 Samuel 3: 9) Mai târziu, tot Israelul a ajuns la Samuel să audă Cuvântul Domnului pe care l-a primit prin părtășia cu Dumnezeu.
Prin părtășia cu Dumnezeu, Moise a primit cele Zece Porunci și planurile de construcție pentru cort. Mai târziu, în urma ascultării, David a primit instrucțiuni despre cum să construiască Templul pe care urma să îl ridice fiul său Solomon. Dumnezeu vorbește celor care ascultă.
În epoca Noului Testament, un credincios simplu pe nume Anania a primit instrucțiunile lui Hristos pentru a merge la Saul din Tars convertit recent pentru a-i sluji (vezi Fapte 9: 10-18). El nu era profet, dar a auzit din partea lui Dumnezeu un mesaj nu al doctrinei noi, ci al călăuzirii personale. De ce nu ar dori Duhul Sfânt să-l îndrume pe credinciosul creștin de astăzi?
Pe măsură ce ne petrecem timpul ascultându-L pe Dumnezeu, putem fi învățați ce trebuie să spunem și să avem cuvintele potrivite pentru acea zi. Uneori ne va fi dat un anume sentiment sau o parte din Scriptură care ne pregătește inima pentru lucrurile cu care ne vom confrunta în curând. În alte momente, Dumnezeu ne-ar putea da un verset specific, o fărâmă de înțelepciune sau un cuvânt de încurajare pe care îl putem transmite persoanei pe care o întâlnim în timpul zilei. Dar urechea ascultătoare și o limbă instruită le vom avea numai în urma timpului de părtășie cu Domnul. Și, amintiți-vă, aceste cazuri de călăuzire vin în timp ce ascultăm, nu în timp ce vorbim.
Jim Cymbala a început lucrarea Brooklyn Tabernacle, cu mai puțin de douăzeci de membri într-o clădire mică, dărăpănată, într-o zonă dificilă a orașului. Nativ din Brooklyn, el este un vechi prieten al lui David și al lui Gary Wilkerson.