Isus a spus: „Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi!” (Ioan 14:18). Hristos îi adunase pe aleșii Săi pentru un ultim moment de comuniune, chiar înainte de a merge la cruce. Cât de mâhniți și de îndurerați erau acești oameni. Singura lor sursă de mângâiere de pe pământ le era acum luată.
Isus le-a fost călăuză, învățător, bucurie, pace și speranță, iar acum îi părăsea fizic. Ei își construiseră întreaga lor lume în jurul Lui și El urma să nu mai fie cu ei.
Desigur, Isus știa că ucenicii erau pe cale să se confrunte cu persecuția, greutățile, pierderea bunurilor pământești și cu torturi de dragul Numelui Său. Cu toate acestea, mă îndoiesc că acei ucenici au înțeles ce a vrut să spună Hristos când le-a spus că nu-i va lăsa nemângâiați. Ceea ce spunea în esență era: „Nu vă voi lăsa niciodată să faceți față singuri luptelor voastre! Nu vă voi lăsa fără ajutor sau fără putere împotriva atacurilor diavolului. Veți întâmpina greutăți, dar cunosc planul Tatălui pentru voi. Dacă l-ați cunoaște și l-ați înțelege, v-ați bucura din inimă că Mă duc la Tatăl Meu!”
Isus le-a spus acestor ucenici: „Eu voi ruga pe Tatăl și El vă va da un alt Ajutor, care să rămână cu voi în veac!” (14:16). El le spunea ucenicilor: „Vă las ca om, dar mă voi întoarce la voi în Duh”. Da, Duhul Sfânt este chiar Duhul lui Hristos și El rămâne numai în cei care sunt născuți din nou în Hristos și umblă prin credința în lucrarea Sa finalizată la cruce.
Misiunea Duhului este de a mângâia mireasa lui Hristos în absența mirelui, Isus. Dacă este nevoie de un mângâietor, înseamnă că este cu siguranță o strâmtorare, că sunt persoane care au nevoie de mângâiere. Altfel spus, oricine Îl urmează pe Hristos va avea parte de durere și suferință.
Dumnezeu a trimis Duhul să-I folosească puterea pentru a te păstra departe de capcanele lui Satan. El a venit să te întărească, să alunge orice deznădejde și să îți inunde sufletul de dragostea Tatălui tău.
„Ba mai mult, ne bucurăm chiar și în necazurile noastre; căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.” (Romani 5: 3-5)