Dintre cei 150 de psalmi, Psalmul 34 este preferatul meu. Este vorba despre credincioșia Domnului nostru de a-i elibera pe copiii Săi din mari încercări și crize. David declară: „Eu am căutat pe Domnul, și mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele ... Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El și-i scapă din primejdie ... Când strigă cei fără prihană, Domnul aude și-i scapă din toate necazurile lor ... De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea.” (Psalmul 34: 4, 7, 17, 19)
Observați afirmația lui David în acest Psalm: „Eu am căutat pe Domnul ... când strigă un nenorocit ...” (34: 4, 6) Când a făcut David acest lucru strigând? Trebuia să se fi întâmplat când se prefăcuse drept nebun în Gat, totuși nu s-ar fi putut ruga audibil în prezența filistenilor. Acest lucru ne aduce la un mare adevăr cu privire la eliberarea lui Dumnezeu. Uneori, cel mai puternic strigăt se face fără o voce audibilă.
Știu cum este acest tip de „strigăt interior”. Multe dintre cele mai zgomotoase rugăciuni din viața mea – cele mai importante, cele mai puternice în inimă, cele mai profunde, au fost făcute într-o liniște totală.
Uneori am fost atât de copleșit de circumstanțe încât nu puteam vorbi, copleșit de situații cu mult asupra mea, încât nu puteam gândi suficient de limpede pentru a mă ruga. Uneori, am stat singur în biroul meu atât de tulburat încât nu am putut să-I spun nimic Domnului, dar tot timpul inima mea a strigat: „Doamne, ajută-mă! Nu știu cum să mă rog acum, așa că auzi strigătul inimii mele! Eliberează-mă de această situație!”
Ai fost vreodată acolo? Te-ai gândit vreodată: „Nu știu despre ce este vorba. Sunt atât de copleșit de circumstanța mea, atât de inundat de o durere profundă, încât nu pot să o explic. Doamne, nici nu știu ce să-ți spun! Ce se întâmplă?”
Cred că exact prin asta a trecut David când a fost capturat de filisteni. Când a scris Psalmul 34, făcea o recunoaștere: „Eram într-o situație atât de copleșitoare, încât am jucat rolul unui nebun. Cu toate acestea, în interior m-am întrebat: „Ce se întâmplă cu mine? Cum de s-a întâmplat una ca aceasta? Doamne, ajută-mă!”
Și astfel David a spus: „Când strigă un nenorocit, Domnul aude și-l scapă din toate necazurile lui.” A fost un strigăt adânc din inimă, iar Domnul este credincios în a auzi fiecare scâncet, oricât de slab ar fi.