Te-ai luptat vreodată să te supui lui Dumnezeu pentru că ai vrut cu adevărat să mergi înainte și să faci ceva singur? Dacă da, vă pot doar îndemna să examinați chemarea voastră. Faceți exact ceea ce Dumnezeu vă spune să faceți și mergeți exact acolo unde vă conduce. Dacă sunteți acolo acum, sunteți în pace. Dar dacă nu sunteți în pace, poate că nu vă încredeți în Domnul așa cum ar trebui să o faceţi.
Poate că lucrurile pe care le faceți acum în locul lui Dumnezeu păreau nesemnificative pentru voi. În mintea voastră, ele pot să nu se ridice la standardul a ceea ce percepeţi că ar fi chemarea voastră înaltă. Dar când faceți pace cu locul în care v-a trimis Dumnezeu, veți fi binecuvântați din belșug. Domnul „vă cunoaște limitele” și vă va învăța, vă va ține în picioare și vă va binecuvânta dincolo de orice imaginaţie. Ideea este, întotdeauna să mergeți (sau să rămâneți) unde v-a îndrumat în înțelepciunea Lui infinită. Fii pregătit să treci prin niște teste serioase.
Citiți în Vechiul Testament că mulți dintre slujitorii lui Dumnezeu au făcut un prim pas de ascultare, dar apoi au murmurat și s-au plâns când lucrurile au devenit grele. Fiecare slujitor adevărat al lui Dumnezeu se poate gândi: „Doamne, nu știu dacă mă descurc. Nu sunt sigur că o să reușesc.”
Petru ne avertizează cu iubire că vom avea uneori întrebări cu privire la lupta cu care ne confruntăm. „Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi;
dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui.” (1 Petru 4: 12-13).
Cârtirile și plângerile noastre pot face ca inimile să se împietrească, așa că trebuie să veghem asupra lor. Când Dumnezeu spune slujitorilor Săi să aibă încredere în El, trebuie să facem ceea ce spune El, fără să cârtim, știind că El are cele mai bune interese asupra inimilor noastre.