Ai experimentat vreodată un timp în viața ta când nu ai mai simțit foame pentru lucrurile lui Dumnezeu? Acea pasiune înviorătoare, acel zel ca să-L cunoști? Totul în viața ta a fost atât de confortabil, iar gândurile tale au fost ocupate cu lucruri pământești. Dacă acest lucru este valabil pentru tine, este timpul să privești prin lentila lui Dumnezeu din veșnicie și să cuprinzi o imagine mai mare decât tine.
O maximă veche spune: "Dumnezeu îi mângâie pe cei ce suferă și îi tulbură pe cei ce se simt confortabil". Uneori Dumnezeu privește în inimă și Își dă seama că este timpul să scuture lucrurile - nu că El va face vreun rău în mod intenționat, dar va aduce lucruri care să te trezească din letargia ta. De ce? Pentru că vrea pentru tine mult mai mult decât satisfacție și fericire. Duhul Sfânt ar putea spune că este timpul să aducă o mică zguduire în viața ta, fiindcă vrea ca inima ta să se concentreze veșnic asupra Lui, iubindu-L, cunoscându-L și, mai presus de toate, fiind complet al Lui.
În Evrei citim despre părinții pământești care i-au disciplinat pe fiii lor "pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine" (Evrei 12:10). "Dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui" (același verset).
David nu era străin față de această disciplină: "Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc cuvântul Tău. " (Psalmul 119: 67). "Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale… Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sunt drepte: din credincioşie m-ai smerit." (119: 71 și 75).
Nimeni nu se bucură de sentimentul de corecție, dar dacă nu vă supuneți disciplinei blânde a Tatălui iubitor, credința voastră va scădea și veți deveni mai concentrați pe voi înșivă.
Rugați-vă această rugăciune cu mine: "Tată Ceresc, dă-mi o inimă cu care să Te iubesc mai mult, pe măsură ce mă apropii de Tine. Separă-mi inima de tot ce Ți-o frânge pe a Ta și ajută-mă să ajung la cei din jurul meu cu dragostea Ta prețioasă!"